14 definiții pentru roștei
RÓȘCĂ subst. (Rar) Persoană cu părul roșcat și obrajii roșcovani. –
Roșu +
suf. -că.
ROȘTÉI, roșteie,
s. n. (
Reg.) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre;
p. restr. gratie, zăbrea. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa. – Din
magh. rostély. RÓȘCĂ subst. (Rar) Persoană cu părul roșcat și obrajii roșcovani. –
Roșu +
suf. -că.
ROȘTÉI, roșteie,
s. n. (
Reg.) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre;
p. restr. gratie, zăbrea. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa. – Din
magh. rostély. ROȘTÉI, roșteie,
s. n. (
Transilv.) Dispozitiv făcut din vergele de lemn sau de oțel, folosit ca închizătoare la uși și la ferestre; gratie, zăbrea. Pune mîna pe roștei, Da așa îl scutura, Toată temnița crepa. BIBICESCU, P. P. 300. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa.
roștéi (
reg.)
s. n.,
pl. roștéie
roștéi s. n., pl. roștéie ROȘTÉI s. v. gratie, zăbrea. roștéi (roștéie), s. n. – (
Trans.) Gratie, zăbrea.
Mag. rostély,
slov. roštelj (Cihac, II, 319).
roșcă m. cel cu părul roșu.
roștei s. v. GRATIE. ZĂBREA. róșcă, s.f. – 1. Persoană cu păr roșu. 2. (reg.) Soi hibrid de viță-de-vie, cu struguri roșii. ♦ (onom.) Roșca, Rosca, Roșcăneanu, Roșka, nume de familie frecvent în localitățile de pe Valea Izei (962 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din roșu (< lat. roseus) + suf. -că (DEX, MDA). roștéi, s.n. – v. rostei („grapă”). roștéi, s.n. – v. rostei.
Roștei dex online | sinonim
Roștei definitie