ROȘCÁT, -Ă, roșcați, -te, adj. Cu reflexe roșietice. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr blond sau castaniu cu nuanțe roșietice. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în roșu. – Cf. roșu, roșcă.

ROȘCÁT, -Ă, roșcați, -te, adj. Cu reflexe roșietice. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr blond sau castaniu cu nuanțe roșietice. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în roșu. – Cf. roșu, roșcă.

ROȘCÁT, -Ă, roșcați, -te, adj. Cu reflexe roșietice. V. roșiatic. Era înalt și lat în umeri, cu o barbă mare, roșcată. DUMITRIU, P. F. 3. Peste pînză, de-a latul, era așternut un ștergar cu rîuri albastre și roșcate. CAMIL PETRESCU, O. II 93. Vasilică păr roșcat, Vino iară pe-nsărat. ȘEZ. IV 238. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în roșu. Un păr aspru și des, de coloare castanie bătînd în roșcat-ruginiu. CARAGIALE, M. 71.

roșcát adj. m., pl. roșcáți; f. roșcátă, pl. roșcáte

roșcát adj. m., pl. roșcáți; f. sg. roșcátă, pl. roșcáte

ROȘCÁT adj. 1. cărămiziu, roșiatic, (livr.) bric, (reg.) roșiu, (prin Olt.) roșcav, (înv.) roșcatic. (De culoare ~.) 2. arămiu, roșcovan, roșiatic, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.) 3. roib, (reg.) roibat. (Cal ~.) 4. frez, roșiatic, trandafiriu. (O rochie ~.)

ROȘCÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival În care predomină culoarea roșiatică; roșcovan. Cu părul ~. /roșu + suf. ~at

roșcat a. cu părul sau fața roșie.

roșcát, -ă adj. (îld. *roșicat, d. roș). Care bate în roș (arămiŭ): păr roșcat. Care are asemenea păr: om roșcat.

ROȘCAT adj. 1. cărămiziu, roșiatic, (reg.) roșiu, (prin Olt.) roșcav, (înv.) roșcatic. (De culoare ~.) 2. arămiu, roșcovan, roșiatic, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.) 3. frez, roșiatic, trandafiriu. (O rochie ~.)