ROȘIÁTIC, -Ă, roșietici, -e, adj. (Și în forma roșietic) Care bate în roșu, în care predomină nuanța de roșu. Gura sobei mai împrăștia o dată pentru cîteva clipe o lumină slabă, roșiatică, care nu lumina nimic. DUMITRIU, N. 132. Coasta înaltă, roșietică, dintr-un șirag de stînci colțurate... oprește vîntul. BART, S. M. 20. Se vedea, cetatea, care acum stetea-n zarea roșiatică a unui foc mare, ca o mogîldeață nemișcată. SLAVICI, O. I 215. – Variante: roșiétic, -ă, roșiátec, -ă (DUNĂREANU, CH. 8), roșátic, -ă (ODOBESCU, S. III 20), roșátec, -ă (NEGRUZZI, S. II 47) adj.
brun-roșiétic, -ă adj. Nuanță de maron ◊ „Începând cu 1969, anul când au apărut primele simptome ale catastrofalei secete din Africa, în America Centrală și de Nord au fost înregistrate particule de praf brun-roșietic de proveniență sahariană – fenomen pus în legătură de către specialiști cu serioase perturbări climatice.” Sc. 29 XII 74 p. 5 (din brun + roșietic)