roșățea definitie

8 definiții pentru roșățea

ROȘĂȚEÁ, roșățele, s. f. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală (Botumus umbellatus). – De la roșu.
ROȘĂȚEÁ, roșățele, s. f. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală (Botumus umbellatus). – De la roșu.
roșățeá s. f., g.-d. art. roșățélei; pl. roșățéle
ROȘĂȚEÁ s. (BOT.; Butomus umbellatus) (reg.) ghiocel, păpurică, crin-de-apă, crin-de-baltă, fânul-cămilei, fânul-câinelui, garoafă-de-apă, micșunea-de-baltă, micșuneaua-apei, papură-de-rogojină, pipirig-înflorit.
roșățea f. Bot. belșiță.
roșățeá și -țícă f., pl. ele (d. roșață, roșeață). Fînu cămileĭ, crin de baltă, păpurică, o plantă acŭatică cu frumoase florĭ roșiatice dispusă în umbelă (bútomus umbellátus).
ROȘĂȚEA s. (BOT.; Butomus umbellatus) (reg.) ghiocel, păpurică, crin-de-apă, crin-de-baltă, fînul-cămilei, fînul-cîinelui, garoafă-de-apă, micșunea-de-baltă, micșuneaua-apei, papură-de-rogojină, pipirig-înflorit.
BUTOMUS L., BUTOMUS, fam. Butoraaceae. Gen originar din Europa și Asia, o singură specie: Butomus umbellatus L. Plantă ierboasă, perenă, tulpină scapiformă (cca 1,5 m înălțime), dreaptă, cilindrică, rizom cărnos. Frunze bazilare, purpurii cînd sînt tinere, apoi verzi, lung-liniare, caniculate, în 3 muchii, mai scurte decît tulpina. înflorește vara. Flori hermafrodite (perigon 6-foliat, colorat, 9 stamine, 6 ovare superioare) roze, neegal pedunculate, dispuse într-o umbelă terminală, la vîrful tulpinii lucioase.

roșățea dex

Intrare: roșățea
roșățea substantiv feminin
Butomus umbellatus