RIZICULTÚRĂ, riziculturi, s. f. Cultură a orezului. ♦ Loc cultivat cu orez; orezărie. – Din fr. riziculture.

RIZICULTÚRĂ s. f. Cultură a orezului. ♦ Loc cultivat cu orez; orezărie. – Din fr. riziculture.

RIZICULTÚRĂ, riziculturi, s. f. Cultura orezului.

rizicultúră s. f., g.-d. art. rizicultúrii; pl. rizicultúri

rizicultúră s. f. → cultură

RIZICULTÚRĂ s. orezărie. (Se ocupă cu ~.)

RIZICULTÚRĂ s.f. Cultura orezului. [< fr. riziculture].

RIZICULTÚRĂ s. f. cultura orezului. (< fr. riziculture)

RIZICULTÚRĂ ~i f. 1) Ramură a agriculturii care se ocupă de cultivarea orezului. 2) Loc cultivat cu orez. /<fr. riziculture

RIZICULTURĂ s. orezărie. (Se ocupă cu ~.)