RÍZIC, rizicuri, s. n. (Înv.) Risc. – Din it. risico, germ. Risiko.

RÍZIC, rizicuri, s. n. (Înv.) Risc. – Din it. risico, germ. Risiko.

RÍZIC, rizicuri, s. n. (Învechit) Risc. Mă hotărăsc să-ți răspund, cu rizicul de a-mi face și din tine un vrăjmaș. VLAHUȚĂ, la CADE.

rízic (înv., reg.) s. n., pl. rízicuri

rizíc s. n., pl. rizícuri

RÍZIC s. v. pericol, primejdie, risc.

rizic n. V. risc. [It. RISICO, printr’un intermediar grec modern].

1) *risc n., pl. urĭ (fr. risque, d. it. rischio). Pericul posibil: orĭ-ce întreprindere are riscurile eĭ. – Și rízic (după it. risico, de unde și germ. risiko).

*rízic n., V. risc 1.

rizic s. v. PERICOL. PRIMEJDIE. RISC.