RIZÍBIL, -Ă, rizibili, -e, adj. De râs, de batjocură; ridicol, caraghios. – Din fr. risible.

RIZÍBIL, -Ă, rizibili, -e, adj. (Rar) De râs, de batjocură; ridicol, caraghios. – Din fr. risible.

RIZÍBIL, -Ă, rizibili, -e, adj. (Rar) De rîs, ridicol.

rizíbil adj. m., pl. rizíbili; f. rizíbilă, pl. rizíbile

rizíbil adj. m., pl. rizíbili; f. sg. rizíbilă, pl. rizíbile

RIZÍBIL adj. v. ridicol.

RIZÍBIL, -Ă adj. (Rar) De râs, ridicol, de batjocură. [Cf. fr. risible].

RIZÍBIL, -Ă adj. de râs, ridicol. (< fr. risible)

RIZÍBIL ~ă (~i, ~e) Care provoacă râsul; în măsură să stârnească râsul; ridicol; caraghios. /<fr. risible

rizibil a. 1. ce face să râdem; 2. demn de a fi luat în râs.

*rizíbil, -ă adj. (fr. risible, d. lat. risibilis). Care poate rîde (ca omu). Ridicul, demn de rîs: aventură rizibilă.

RIZIBIL adj. comic, ridicol. (Are o înfățișare ~.)