RIZ, rizuri, s. n. Fisură foarte fină care se produce la suprafața unei piese metalice din cauza tensiunilor interne. ♦ Zgârietură făcută de un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. – Din germ. Ritz.

RIZ, rizuri, s. n. Fisură foarte fină care se produce la suprafața unei piese metalice din cauza tensiunilor interne. ♦ Zgârietură făcută de un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. – Din germ. Ritz.

RIZ, rizuri, s. n. Zgîrietură sau șanț foarte puțin adînc care se produce prin uzură la suprafața unei piese pe care alunecă altă piesă. ♦ Zgîrietură făcută de un vîrf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. – Variantă: ris s. n.

riz s. n., pl. rízuri

riz s. n., pl. rízuri

RIZ s. v. jilip, scoc, uluc.

RIZ s.n. Fisură, crăpătură foarte fină care apare la suprafața unei piese de metal din cauza uzurii provocate de o altă piesă care alunecă pe ea. ♦ Zgârietură făcută cu un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. ♦ Șanț în talpa încălțămintei prin care se face cusătura. [Var. ris s.n. / < germ. Ritz].

RIZ¹ s. n. 1. fisură fină pe suprafața unei piese de metal pe care alunecă o altă piesă. ◊ zgârietură cu un vârf ascuțit pe o piesă pentru a însemna într-un anumit fel. 2. șanț în talpa încălțămintei, prin care se face cusătura. (< germ. Risz)

RIZ²(O)-, -RÍZĂ elem. „rădăcină”. (< fr. rhiz/o/-, -rhize, cf. gr. rhiza)

RIZ ~uri n. 1) Fisură pe suprafața unei piese de metal, provocată de tensiunile interne. 2) Zgârietură făcută pe o piesă pentru a o însemna. 3) Șanț pe marginea tălpii de încălțăminte prin care trece cusătura. /<germ. Ritz

riz s. v. JILIP. SCOC. ULUC.

-RIZ „cu rădăcină, cu rădăciniță”. ◊ gr. rhiza „rădăcină” > fr. -rhize > rom. -riz.

RIZ-, v. RIZO-. □ ~artroză (v. -artroză), s. f., afecțiune articulară localizată la rădăcina unui deget sau a unui membru; ~autoic (v. aut/o-, v. -oic), adj., (despre biofite) cu organe de reproducere mascule și femele pe aceeași plantă.