Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru riturnel─â

RITORN├ëL─é, ritornele, s. f. 1. Revenire, ├«ntr-o melodie, ├«ntr-un c├óntec, a unui refren cu acela╚Öi text dup─â fiecare strofa c├óntat─â; fragment instrumental care preced─â dansul sau alterneaz─â cu el. 2. Vers sau grup de versuri repetate, ├«ntr-o poezie, la intervale regulate. ÔÖŽ Improviza╚Ťie poetic─â format─â din trei versuri, ├«n care cel de-al treilea rimeaz─â cu primul. [Var.: riturn├ęl─â s. f.] ÔÇô Din it. ritornello, fr. ritournelle.
RITURNÉLĂ s. f. v. ritornelă.
RITORN├ëL─é, ritornele, s. f. 1. Revenire, ├«ntr-o melodie, ├«ntr-un c├óntec, a unui refren cu acela╚Öi text dup─â fiecare strof─â c├óntat─â; fragment instrumental care preced─â dansul sau alterneaz─â cu el. 2. Vers sau grup de versuri repetate, ├«ntr-o poezie, la intervale regulate. [Var.: riturn├ęl─â s. f.] ÔÇô Din it. ritornello, fr. ritournelle.
RITURNÉLĂ s. f. v. ritornelă.
RITORN├ëL─é, ritornele, s. f. (╚śi ├«n forma riturnel─â) 1. (Muz.) Fragment de muzic─â instrumental─â care serve╚Öte ca preludiu ╚Öi adeseori ╚Öi ca ├«ncheiere a unei arii. Coardele ╚Öi naiul ├«ncepur─â riturnela simpl─â a vechii balade, iar l─âutarul... prinse a ne spune, ├«n versuri surprinz─âtoare ╚Öi m─âre╚Ťe, povestea lui Corbea. SADOVEANU, E. 170. Semnal pe care tot francezul ├«l ╚Ötie ╚Öi-l c├«nt─â pe riturnela poporan─â. ODOBESCU, S. III 97. 2. Poezie de trei versuri, dintre care primul rimeaz─â cu al treilea. ÔÇô Variant─â: riturn├ęl─â s. f.
RITURNÉLĂ s. f. v. ritornelă.
ritornelß║» s. f., g.-d. art. ritorn├ęlei; pl. ritorn├ęle
ritorn├ęl─â s. f., g.-d. art. ritorn├ęlei; pl. ritorn├ęle
RITORNÉLĂ s. v. refren.
RITORN├ëL─é s.f. 1. Fragment de muzic─â instrumental─â care preced─â sau ├«ncheie o arie. ÔÖŽ Fragment de muzic─â instrumental─â care preced─â dansurile sau alterneaz─â cu ele. 2. Vers sau grup de versuri repetate ├«n intervale regulate ├«ntr-o poezie. ÔÖŽ Poezie de trei versuri, dintre care ultimul, cu caracter epigramatic, rimeaz─â cu primul. [Var. riturnel─â s.f. / < it. ritornello, cf. fr. ritournelle].
RITURNÉLĂ s.f. v. ritornelă.
RITORN├ëL─é s. f. 1. fragment de muzic─â instrumental─â cu caracter de refren care ├«ncadreaz─â c├óntul ├«n piesele strofice sau dansurile ├«n muzica de dans. 2. vers sau grup de versuri repetate la intervale regulate ├«ntr-o poezie. ÔŚŐ poezie de trei versuri, ultimul rim├ónd cu primul. (< it. ritornello, fr. ritornelle)
RITORNÉLĂ ~e f. 1) Reluare într-o melodie a unui refren după fiecare strofă cântată. 2) Fragment de muzică instrumentală care se intercalează între elementele componente ale unui program de dansuri. 3) Scurtă poezie compusă din strofe de câte trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea. 4) Vers sau grup de versuri care se repetă la intervale regulate într-o poezie. /<it. ritornello, fr. ritournelle
ritornel─â f. 1. Muz. un fel de preludiu, simfonie ce precede sau urmeaz─â dup─â o arie; 2. poezioar─â de 3 versuri din cari unul rimeaz─â cu al treilea.
ritornel─â s. v. REFREN.
riturnel─â (< it. ritornello ÔÇ×├«ntoarcereÔÇŁ) 1. Vechi c├óntec popular italian cu strofe de trei versuri, ├«n care versul 1 ╚Öi 3 rimau d├ónd na╚Ötere formei a-b-a (v. lied). 2. Refren* ├«n muzica coral─â a Rena╚Öterii* it. [├«n balad─â (I, 1), frottola* ╚Öi madrigal*]. 3. Fragment melodic (melodie*) instr. cu rol arhitectonic sau/╚Öi dramatic ├«n cadrul operei* monteverdiene. ÔÖŽ ├Än sec. 17-18, r. intervenea ├«ntre strofele unui c├óntec sau ale unei arii* (aria da capo). 4. ├Än concerto grosso*, parte omofon─â* ÔÇô mai rar fugato* cu rol de introducere, intermediu sau ├«ncheiere ce revine orch. [v. tutti (2)]. 5. ├Än folc. rom├ónesc, parte executat─â instr. ├«n interiorul unei balade (IV).

Riturnel─â dex online | sinonim

Riturnel─â definitie

Intrare: ritornel─â
riturnel─â
ritornel─â substantiv feminin