ritualic definitie

9 definiții pentru ritualic

RITUÁLIC, -Ă, ritualici, -ce, adj. Ritual. [Pr.: -tu-a-] – Ritual + suf. -ic.
RITUÁLIC, -Ă, ritualici, -ce, adj. (Rar) Ritual. [Pr.: -tu-a-] – Ritual + suf. -ic.
RITUÁLIC, -Ă, ritualici, -e, adj. (Neobișnuit) Ritual2. Ca bun credincios... își făcuse toate datoriile ritualice înaintea cinei. SADOVEANU, O. L. 47.
rituálic (-tu-a-) adj. m., pl. rituálici; f. rituálică, pl. rituálice
rituálic adj. m. (sil. -tu-a-), pl. rituálici; f. sg. rituálică, pl. rituálice
RITUÁLIC adj. v. ritual.
RITUÁLIC, -Ă adj. ritual (I). (< germ. ritualisch)
ritualic adj. v. RITUAL.
rituálic, -ă adj. (rar) De ritual ◊ „[...] au gândit piesa [...] într-un sens ritualic, al unei geometrizări pregnante a tensiunii dramatice.” Luc. 23 IX 78 p. 4 (din ritual + -ic; DEX)

ritualic dex

Intrare: ritualic
ritualic adjectiv
  • silabisire: -tu-a-