ritornelă definitie

16 definiții pentru ritornelă

RITORNÉLĂ, ritornele, s. f. 1. Revenire, într-o melodie, într-un cântec, a unui refren cu același text după fiecare strofa cântată; fragment instrumental care precedă dansul sau alternează cu el. 2. Vers sau grup de versuri repetate, într-o poezie, la intervale regulate. ♦ Improvizație poetică formată din trei versuri, în care cel de-al treilea rimează cu primul. [Var.: riturnélă s. f.] – Din it. ritornello, fr. ritournelle.
RITURNÉLĂ s. f. v. ritornelă.
RITORNÉLĂ, ritornele, s. f. 1. Revenire, într-o melodie, într-un cântec, a unui refren cu același text după fiecare strofă cântată; fragment instrumental care precedă dansul sau alternează cu el. 2. Vers sau grup de versuri repetate, într-o poezie, la intervale regulate. [Var.: riturnélă s. f.] – Din it. ritornello, fr. ritournelle.
RITURNÉLĂ s. f. v. ritornelă.
RITORNÉLĂ, ritornele, s. f. (Și în forma riturnelă) 1. (Muz.) Fragment de muzică instrumentală care servește ca preludiu și adeseori și ca încheiere a unei arii. Coardele și naiul începură riturnela simplă a vechii balade, iar lăutarul... prinse a ne spune, în versuri surprinzătoare și mărețe, povestea lui Corbea. SADOVEANU, E. 170. Semnal pe care tot francezul îl știe și-l cîntă pe riturnela poporană. ODOBESCU, S. III 97. 2. Poezie de trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea. – Variantă: riturnélă s. f.
RITURNÉLĂ s. f. v. ritornelă.
ritornelắ s. f., g.-d. art. ritornélei; pl. ritornéle
ritornélă s. f., g.-d. art. ritornélei; pl. ritornéle
RITORNÉLĂ s. v. refren.
RITORNÉLĂ s.f. 1. Fragment de muzică instrumentală care precedă sau încheie o arie. ♦ Fragment de muzică instrumentală care precedă dansurile sau alternează cu ele. 2. Vers sau grup de versuri repetate în intervale regulate într-o poezie. ♦ Poezie de trei versuri, dintre care ultimul, cu caracter epigramatic, rimează cu primul. [Var. riturnelă s.f. / < it. ritornello, cf. fr. ritournelle].
RITURNÉLĂ s.f. v. ritornelă.
RITORNÉLĂ s. f. 1. fragment de muzică instrumentală cu caracter de refren care încadrează cântul în piesele strofice sau dansurile în muzica de dans. 2. vers sau grup de versuri repetate la intervale regulate într-o poezie. ◊ poezie de trei versuri, ultimul rimând cu primul. (< it. ritornello, fr. ritornelle)
RITORNÉLĂ ~e f. 1) Reluare într-o melodie a unui refren după fiecare strofă cântată. 2) Fragment de muzică instrumentală care se intercalează între elementele componente ale unui program de dansuri. 3) Scurtă poezie compusă din strofe de câte trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea. 4) Vers sau grup de versuri care se repetă la intervale regulate într-o poezie. /<it. ritornello, fr. ritournelle
ritornelă f. 1. Muz. un fel de preludiu, simfonie ce precede sau urmează după o arie; 2. poezioară de 3 versuri din cari unul rimează cu al treilea.
ritorne s. v. REFREN.
riturnelă (< it. ritornello „întoarcere”) 1. Vechi cântec popular italian cu strofe de trei versuri, în care versul 1 și 3 rimau dând naștere formei a-b-a (v. lied). 2. Refren* în muzica corală a Renașterii* it. [în baladă (I, 1), frottola* și madrigal*]. 3. Fragment melodic (melodie*) instr. cu rol arhitectonic sau/și dramatic în cadrul operei* monteverdiene. ♦ În sec. 17-18, r. intervenea între strofele unui cântec sau ale unei arii* (aria da capo). 4. În concerto grosso*, parte omofonă* – mai rar fugato* cu rol de introducere, intermediu sau încheiere ce revine orch. [v. tutti (2)]. 5. În folc. românesc, parte executată instr. în interiorul unei balade (IV).

ritornelă dex

Intrare: ritornelă
riturnelă
ritornelă substantiv feminin