RITMÁ, ritmez, vb. I. Tranz. A pune accentul pe silabele unui vers, p. ext. ale unei fraze. – Din fr. rythmer.

RITMÁ, ritmez, vb. I. Tranz. A pune accentul pe silabele unui vers, p. ext. ale unei fraze. – Din fr. rythmer.

RITMÁ, ritmez, vb. I. Tranz. A pune accentul (pe silabele unui vers, p. ext. ale unei fraze). (Intranz. Fig.) Zadarnic plînge lira și ritmează în dureri, Căci meteahna și păcatul nu-s de astăzi, nici de ieri. BELDICEANU, P. 124.

ritmá (a ~) vb., ind. prez. 3 ritmeáză

ritmá vb., ind. prez. 1 sg. ritméz, 3 sg. și pl. ritmeáză

RITMÁ vb. v. cadența.

RITMÁ vb. I. tr. A da, a imprima un ritm (unei melodii); a pune accentul pe silabele unui vers, ale unei fraze. [Cf. fr. rythmer].

RITMÁ vb. tr. a imprima un ritm (unui vers, unei melodii, mișcări); a cadența. (< fr. rythmer)

A RITMÁ ~éz tranz. 1) (melodii, versuri, mișcări etc.) A face să capete ritm. 2) A supune unui ritm regulat și pronunțat; a cadența. ~ mersul. /<fr. rythmer

RITMA vb. a cadența. (A ~ un vers.)