RITIDÓM, ritidomuri, s. n. Strat extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit din țesuturi moarte care se desprind în lamele subțiri. – Din fr. rhytidome.

RITIDÓM, ritidomuri, s. n. Strat extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit din țesuturi moarte care se desprind în lamele subțiri. – Din fr. rhytidome.

ritidóm s. n., pl. ritidómuri

ritidóm s. n., pl. ritidómuri

RITIDÓM s.n. (Bot.) Strat de țesut celular extern la arborii bătrâni, format din țesuturi moarte. [< fr. rhytidome, cf. gr. rhytidoma – zbârceală].

RITIDÓM s. n. strat de țesuturi externe moarte la arbori, care se exfoliază, formând scoarța. (< fr. rhytidome, gr. rhytidoma)

RITIDÓM (< fr. {s}; gr. rhytidoma, „încrețitură, rid”) s. n. Strat extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit din țesuturi moarte (suber, parenchim, liber etc.) care cu timpul crapă și se exfoliază. Modul de exfoliere este caracteristic pentru diverse specii de arbori: ex. la cireș se formează inele orizontale, pa platan plăci solzoase la stejar crăpături în lungul trunchiului.