Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru risipitor

RISIPIT├ôR, -O├üRE, risipitori, -oare, adj. 1. Care ├«╚Öi risipe╚Öte averea, bunurile; cheltuitor. 2. (├Änv.) Care produce ruin─â; nimicitor, distrug─âtor. ÔÇô Risipi + suf. -tor.
RISIPIT├ôR, -O├üRE, risipitori, -oare, adj. 1. Care ├«╚Öi risipe╚Öte averea, bunurile; cheltuitor. 2. (├Änv.) Care produce ruin─â; nimicitor, distrug─âtor. ÔÇô Risipi + suf. -tor.
RISIPIT├ôR, -O├üRE, risipitori, -oare, adj. 1. (├Än opozi╚Ťie cu str├«ng─âtor, econom) Care ├«╚Öi risipe╚Öte averea, bunurile; cheltuitor. Cu c├«t egumenul este econom, cu at├«t frate-s─âu e risipitor. NEGRUZZI, S. I 313. ÔŚŐ (Adverbial) Nici un rom├«n nu avea ati╚Ťia bani ╚Öi nu tr─âia at├«t de risipitor ca el. VORNIC, P. 126. 2. (├Änvechit) Care produce ruin─â; distrug─âtor, nimicitor. ╚Üara sl─âbit─â de at├«tea nevoi ale r─âzboaielor, ale domnilor tirani ╚Öi risipitori de ╚Ťar─â. B─éLCESCU, O. II 143.
risipitór adj. m., pl. risipitóri; f. sg. și pl. risipitoáre
risipitór adj. m., pl. risipitóri; f. sg. și pl. risipitoáre
RISIPITÓR adj. v. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.
RISIPITÓR adj., s. v. cheltuitor.
Risipitor Ôëá avar, econom, str├óng─âtor
RISIPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival. Care risipește; cheltuitor. /a risipi + suf. ~tor
risipitor m. cel ce risipește.
risipitór, -oáre adj. Cheltuitor fără socoteală, prodig.
RISIPITOR adj., s. cheltuitor, (livr.) prodig, (rar) risipelnic, (Transilv. și Maram.) prădător, (înv.) cheltuielnic, istrăvitor, împrăștietor, (fam. fig.) spart. (Om ~.)
risipitor adj. v. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUG─éTOR. NIMICITOR. PUSTIITOR. RUIN─éTOR.
A FI RISIPITOR a arunca (cu) banii pe fereastră, (d. alcoolici) a-și bea banii, a mânca banii cu lingura, a sparge (bani), a spânzura banii, a toca.

Risipitor dex online | sinonim

Risipitor definitie

Intrare: risipitor
risipitor adjectiv