Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru risipelnic

RISIP├ëLNIC, -─é, risipelnici, -ce, adj. (Rar) Risipitor. ÔÇô Risipi + suf. -elnic.
RISIP├ëLNIC, -─é, risipelnici, -ce, adj. (Rar) Risipitor. ÔÇô Risipi + suf. -elnic.
RISIP├ëLNIC, -─é, risipelnici, -e, adj. (Rar) Risipitor. P─ârin╚Ťii oftau... profe╚Ťind o soart─â cumplit─â unei genera╚Ťii frivole, risipelnice ╚Öi lipsite de instinctul de conservare. C. PETRESCU, O. P. I 158.
risip├ęlnic, -─â adj. (arh.) Risipitor. P─ârin╚Ťii oftau..., profe╚Ťind o soart─â cumplit─â unei genera╚Ťii frivole, risipelnice (CE. PETR.). ÔÖŽ (despre manifest─âri ale oamenilor) Care provoac─â risip─â. Ai v─âzut ├«n ce nebunie risipelnic─â tr─âiesc to╚Ťi? (CE. PETR.). ÔÇó pl. -ci, -ce./risipi + -elnic.
risip├ęlnic (rar) adj. m., pl. risip├ęlnici; f. risip├ęlnic─â, pl. risip├ęlnice
risip├ęlnic adj. m., pl. risip├ęlnici; f. sg. risip├ęlnic─â, pl. risip├ęlnice
RISIPÉLNIC adj., s. v. cheltuitor, risipitor.
risipelnic adj., s. v. CHELTUITOR. RISIPITOR.

Risipelnic dex online | sinonim

Risipelnic definitie

Intrare: risipelnic
risipelnic adjectiv