ring definitie

12 definiții pentru ring

RING, ringuri, s. n. 1. Estradă ridicată la o înălțime regulamentară, de formă pătrată și împrejmuită cu corzi sprijinite pe patru stâlpi, unde se dispută gale de box. ♦ P. ext. Box. ♦ Platformă, estradă sau spațiu special amenajat într-un local, pe care se dansează. 2. Mașină specială folosită în industria textilă pentru întinderea sau dublarea tortului, pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi. 3. Cerc de metal pentru acostarea navelor, fixat de bulonul de pe peretele cheiului. – Din fr., engl. ring.
RING, ringuri, s. n. 1. Estradă ridicată la o înălțime regulamentară, de formă pătrată și împrejmuită cu corzi sprijinite pe patru stâlpi, unde se dispută gale de box. ♦ P. ext. Box. ♦ Platformă, estradă sau spațiu special amenajat într-un local, pe care se dansează. 2. Mașină specială folosită în industria textilă pentru întinderea sau dublarea tortului, pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi. 3. Cerc de metal pentru acostarea navelor, fixat de bulonul de pe peretele cheiului. – Din fr., engl. ring.
RING, ringuri, s. n. 1. (Sport) Platformă împrejmuită de obicei cu corzi și pe care se desfășoară meciurile de box. 2. (În industria textilă) Mașină pentru întinderea (sau pentru dublarea) tortului, pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi. 3. (Mar.) Cerc de metal pentru scoaterea navelor, fixat de bulonul de pe peretele cheiului.
ring s. n., pl. rínguri
ring s. n., pl. rínguri
RING1 s.n. 1. Platformă pătrată împrejmuită cu coarde, unde se desfășoară meciurile de box sau lupte greco-romane. 2. Platformă într-un local, pe care se dansează. [< fr. ring, cf. engl. ring – cerc].
RING2 s.n. 1. Mașină pentru întinderea tortului, pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi. 2. Inel de metal fixat de peretele unui chei și servind la amararea navelor. 3. Șosea sau stradă circulară în jurul unui oraș sau al unei părți a lui. [< germ. Ring].
RING3 s.n. (Ec.) Una dintre cele mai simple forme de monopol, reprezentând o înțelegere de scurtă durată cu privire la prețurile de vânzare. [< americ. ring].
RING1 s. n. 1. platformă pătrată împrejmuită cu coarde, unde se desfășoară meciurile de box. ◊ platformă într-un local, pe care se dansează. 2. (text.) mașină pentru întinderea tortului, pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi. 3. inel de metal fixat de peretele unui chei și servind la amararea navelor. 4. șosea, stradă circulară în jurul unui oraș sau al unei părți a lui. (< fr., engl. ring)
RING2 s. n. una dintre cele mai simple forme de monopol, prin o înțelegere de scurtă durată între diferiți capitaliști cu privire la condițiile de desfacere și la prețurile de vânzare. (< amer. ring)
RING ~uri n. 1) Platformă pătrată, îngrădită cu trei rânduri de corzi, pe care se desfășoară meciurile de box. 2) Spațiu într-un local destinat dansului. /<fr., engl. ring
ring s. n. (tehn.) Mașină folosită în industria textilă pentru întinderea tortului, răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi ◊ „Sunt viitori filatori, acum elevi practicanți. Zilnic câte o grupă de 70 din acești tineri montează utilaje – ringuri, flevere, bataje – sub conducerea directă a directorului întreprinderii [...]” R.l. 11 VII 78 p. 5 (din germ. Ring; DEX, DN3)

ring dex

Intrare: ring
ring substantiv neutru