Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru rindelare

RINDEL├ü, rindelez, vb. IV. Tranz. A rindelui. ÔÇô V. rindea.
RINDEL├üRE, rindel─âri, s. f. Rindeluire. ÔÇô V. rindela.
RINDEL├ü, rindelez, vb. IV. Tranz. A rindelui. ÔÇô V. rindea.
RINDEL├üRE, rindel─âri, s. f. Rindeluire. ÔÇô V. rindela.
RINDELÁ, rindelez, vb. I. Tranz. A rindelui.
RINDELÁRE, rindelări, s. f. Rindeluire.
rindelá (a ~) vb., ind. prez. 3 rindeleáză
rindel├í vb., ind. prez. 1 sg. rindel├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. rindele├íz─â
RINDELÁ vb. v. rindelui.
RINDELÁRE s. v. rindeluire.
A RINDEL├ü ~├ęz tranz. v. A RINDELUI. /Din rindea
RINDELA vb. a gelui, a rindelui, (pop.) a f─â╚Ťui. (A ~ o sc├«ndur─â.)
RINDELARE s. geluire, rindeluire, rindeluit, (pop.) f─â╚Ťuial─â, f─â╚Ťuire, f─â╚Ťuit. (~ unei sc├«nduri.)

Rindelare dex online | sinonim

Rindelare definitie

Intrare: rindela
rindela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rindelare
rindelare