rincocefal definitie

7 definiții pentru rincocefal

RINCOCEFÁL, rincocefali, s. m. (La pl.) Ordin primitiv de reptile caracterizat prin existența coardei dorsale; (și la sg.) reptilă care face parte din acest ordin. – Din fr. rhynchocéphale.
RINCOCEFÁL, rincocefali, s. m. (La pl.) Ordin de reptile caracterizat prin existența coardei dorsale; (și la sg.) reptilă care face parte din acest ordin. – Din fr. rhynchocéphales.
rincocefál s. m., pl. rincocefáli
rincocefál s. m., pl. rincocefále[1]
RINCOCEFÁLI s. m. pl. ordin de reptile mezozoice fosile, prin existența coardei dorsale: azi hatteria. (< fr.. rhynchocéphales)
RINCOCEFÁLI (< fr.; {s} gr. rygkhos „bot” + kephale „cap”) s. m. pl. Ordin de reptile primitive caracterizat prin persistența coardei dorsale; au apărut din Triasic (Rhynchocephalia). Astăzi sunt reprezentați de o singură specie, șopârla Hatteria, numită și tuatara (Sphenodon punctatus), fosilă vie care se mai păstrează numai în câteva insulițe din cadrul Noii Zeelande, pe când din cele două ins. principale a dispărut, ca urmare a presiunii antropice.
RINCO- „cioc, plisc; rostrat”. ◊ gr. rhynkhos „bot, cioc” > fr. ryncho- și rhyncho-, engl. rhyncho- > rom. rinco-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe rostrate; ~cefali (v. -cefal), s. m. pl., ordin de reptile mezozoice care se caracterizează prin existența coardei dorsale, fiind reprezentate azi numai de hateria, fosilă vie; ~fil (v. -fil1), adj., cu frunze rostrate; ~for (v. -for), adj., s. n. pl., 1. adj., Prevăzut cu o prelungire în formă de cioc. 2. s. n. pl., Familie de insecte coleoptere, al căror cap este înzestrat cu o proeminență lungă; ~lit (v. -lit1), s. n., cioc fosil de pasăre; ~lof (v. -lof), adj., (despre păsări) cu ciocul acoperit de pene; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe rostrate.

rincocefal dex

Intrare: rincocefal
rincocefal substantiv masculin