Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru rincocefal

RINCOCEF├üL, rincocefali, s. m. (La pl.) Ordin primitiv de reptile caracterizat prin existen╚Ťa coardei dorsale; (╚Öi la sg.) reptil─â care face parte din acest ordin. ÔÇô Din fr. rhynchoc├ęphale.
RINCOCEF├üL, rincocefali, s. m. (La pl.) Ordin de reptile caracterizat prin existen╚Ťa coardei dorsale; (╚Öi la sg.) reptil─â care face parte din acest ordin. ÔÇô Din fr. rhynchoc├ęphales.
rincocefál s. m., pl. rincocefáli
rincocefál s. m., pl. rincocefále[1]
RINCOCEF├üLI s. m. pl. ordin de reptile mezozoice fosile, prin existen╚Ťa coardei dorsale: azi hatteria. (< fr.. rhynchoc├ęphales)
RINCOCEF├üLI (< fr.; {s} gr. rygkhos ÔÇ×botÔÇŁ + kephale ÔÇ×capÔÇŁ) s. m. pl. Ordin de reptile primitive caracterizat prin persisten╚Ťa coardei dorsale; au ap─ârut din Triasic (Rhynchocephalia). Ast─âzi sunt reprezenta╚Ťi de o singur─â specie, ╚Öop├órla Hatteria, numit─â ╚Öi tuatara (Sphenodon punctatus), fosil─â vie care se mai p─âstreaz─â numai ├«n c├óteva insuli╚Ťe din cadrul Noii Zeelande, pe c├ónd din cele dou─â ins. principale a disp─ârut, ca urmare a presiunii antropice.
RINCO- ÔÇ×cioc, plisc; rostratÔÇŁ. ÔŚŐ gr. rhynkhos ÔÇ×bot, ciocÔÇŁ > fr. ryncho- ╚Öi rhyncho-, engl. rhyncho- > rom. rinco-. Ôľí ~carp (v. -carp), adj., cu fructe rostrate; ~cefali (v. -cefal), s. m. pl., ordin de reptile mezozoice care se caracterizeaz─â prin existen╚Ťa coardei dorsale, fiind reprezentate azi numai de hateria, fosil─â vie; ~fil (v. -fil1), adj., cu frunze rostrate; ~for (v. -for), adj., s. n. pl., 1. adj., Prev─âzut cu o prelungire ├«n form─â de cioc. 2. s. n. pl., Familie de insecte coleoptere, al c─âror cap este ├«nzestrat cu o proeminen╚Ť─â lung─â; ~lit (v. -lit1), s. n., cioc fosil de pas─âre; ~lof (v. -lof), adj., (despre p─âs─âri) cu ciocul acoperit de pene; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semin╚Ťe rostrate.

Rincocefal dex online | sinonim

Rincocefal definitie

Intrare: rincocefal
rincocefal substantiv masculin