rimelare definitie

2 intrări

9 definiții pentru rimelare

RIMELÁ, rimelez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu rimel pe gene. – Din rimel.
RIMELÁRE, rimelări, s. f. Acțiunea de a (se) rimela și rezultatul ei. – V. rimela.
RIMELÁ, rimelez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu rimel pe gene. – Din rimel.
RIMELÁRE, rimelări, s. f. Acțiunea de a (se) rimela și rezultatul ei. – V. rimela.
rimelá (a ~) vb., ind. prez. 3 rimeleáză
rimelá vb., ind. prez. 1 sg. rimeléz, 3 sg. și pl. rimeleáză
RIMELÁ vb. I. tr., refl. A (se) machia, a (se) da cu rimel. [< fr. rimmeller].
RIMELÁ vb. tr., refl. a (se) da cu rimel. (< fr. rimmeller)
A RIMELÁ ~éz tranz. (genele) A colora cu rimel (pentru a da un aspect plăcut); a da cu rimel. /Din rimel

rimelare dex

Intrare: rimela
rimela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rimelare
rimelare substantiv feminin