RIMELÁ, rimelez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu rimel pe gene. – Din rimel.

RIMELÁ, rimelez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu rimel pe gene. – Din rimel.

rimelá (a ~) vb., ind. prez. 3 rimeleáză

rimelá vb., ind. prez. 1 sg. rimeléz, 3 sg. și pl. rimeleáză

RIMELÁ vb. I. tr., refl. A (se) machia, a (se) da cu rimel. [< fr. rimmeller].

RIMELÁ vb. tr., refl. a (se) da cu rimel. (< fr. rimmeller)

A RIMELÁ ~éz tranz. (genele) A colora cu rimel (pentru a da un aspect plăcut); a da cu rimel. /Din rimel