Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru rim─â

RIM├ü, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre dou─â sau mai multe cuvinte) A avea acelea╚Öi sunete ├«n silabele finale. ÔÖŽ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla ├«n consens. 2. (Rar) A face versuri cu rim─â. ÔÇô Din fr. rimer.
R├ŹM─é, rime, s. f. Repetare a sunetelor finale ├«n dou─â sau ├«n mai multe versuri (├«ncep├ónd cu ultima silab─â accentuat─â); p. ext. potrivire a sunetelor finale a dou─â cuvinte. ÔÖŽ Cuv├ónt (ori segment dintr-un cuv├ónt) care rimeaz─â cu altul. ÔÖŽ Vers. ÔÇô Din fr. rime.
RIM├ü, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre dou─â sau mai multe cuvinte) A avea acelea╚Öi sunete ├«n silabele finale. ÔÖŽ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla ├«n consens. 2. (Rar) A face versuri cu rim─â. ÔÇô Din fr. rimer.
R├ŹM─é, rime, s. f. Repetare a sunetelor finale ├«n dou─â sau ├«n mai multe versuri (├«ncep├ónd cu ultima silab─â accentuat─â); p. ext. potrivire a sunetelor finale a dou─â cuvinte. ÔÖŽ Cuv├ónt (ori segment dintr-un cuv├ónt) care rimeaz─â cu altul. ÔÖŽ Vers. ÔÇô Din fr. rime.
RIM├ü, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre dou─â sau mai multe cuvinte, mai ales la sf├«r╚Öitul versurilor) A avea acelea╚Öi sunete ├«n silabele finale (├«ncep├«nd de la ultima silab─â accentuat─â). Cuvintele ┬źsoare┬╗ ╚Öi ┬źfloare┬╗ rimeaz─â. Ôľş Dac─â e╚Öti poet, g─âse╚Öte cu ce rimeaz─â poe╚Ťel? ÔÇô Cu u╚Öurel, r─âspunse altul. BOLINTINEANU, O. 397. ÔÖŽ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi. Asachi... are timidit─â╚Ťi, care nu prea rimeaz─â cu cele ce ╚Öi-a impus in programul activit─â╚Ťii sale culturale. IBR─éILEANU, SP. CR. 45. Cum rimeaz─â aceste dou─â deduc╚Ťiuni ╚Öi nu exist─â oare nici o contrazicere? GHEREA, ST. CR. II 51. 2. (Rar) A face versuri cu rim─â. [Pantazi Ghica] a fost ╚Öi r─âm├«ne poet, de╚Öi nu rimeaz─â mai niciodat─â, f─âr─â ca pentru aceasta scrierile sale s─â r─âm├«ie mai pu╚Ťin poetice ╚Öi can╚Ťonetele sale mai pu╚Ťin de spirit. MACEDONSKI, O. IV 89.
R├ŹM─é, rime, s. f. 1. Potrivire a sunetelor finale a dou─â sau mai multe versuri, ├«ncep├«nd de la ultima silab─â accentuat─â; p. ext. potrivire a sunetelor finale a dou─â cuvinte. Dac─â e vorba, spre exemplu, de o poem─â, aici va fi vorba de stil, de rim─â, de ritm. GHEREA, ST. CR. II 12. Rima pentru rim─â e un v─âdit semn de sl─âbiciune. VLAHU╚Ü─é, O. A. 467. Ei cer s─â c├«nt... durerea mea ad├«nc─â, S-o lustruiesc ├«n rime ╚Öi-n caden╚Ťe. EMINESCU, O. IV 103. ÔÖŽ Cuv├«nt care rimeaz─â cu altul. Pe terasa aceasta, am v├«nat primele mele rime. GALACTION, O. I 14. ╚śi cu mult─â plec─âciune rima m├«ndr─â o a╚Ötept. ALEXANDRESCU, M. 250. ÔÖŽ Fig. Vers. Se vede c─â ├«n c├«ntecul ce c├«nta... era vreo rim─â sup─âr─âtoare pentru domnia Vene╚Ťiei. NEGRUZZI, S. III 401. B─ârbatul acesta care s-a pus cu dinadinsul s─â ╚Ötearg─â pata robiei ├«n singura na╚Ťie ce a mai r─âmas ├«n Europa care s─â sufere robia, nu merit─â pentru aceasta dou─â rime din partea dumneavoastr─â? BOLLIAC, O. 55.
rimá (a ~) vb., ind. prez. 3 rimeáză
r├şm─â s. f., g.-d. art. r├şmei; pl. r├şme
rim├í vb., ind. prez. 1 sg. rim├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. rime├íz─â
r├şm─â s. f., g.-d. art. r├şmei; pl. r├şme
RIMÁ vb. v. versifica.
R├ŹM─é s. v. vers.
RIM├ü vb. I. intr. (Despre dou─â sau mai multe cuvinte) A avea acelea╚Öi sunete ├«n silabele finale. ÔÖŽ (Fig.) A face versuri (cu rim─â). [< fr. rimer, it. rimare].
R├ŹM─é s.f. Potrivire a sunetelor de la sf├ór╚Öitul versurilor, ├«ncep├ónd cu ultima vocal─â accentuat─â; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a dou─â cuvinte. ÔÖŽ Cuv├ónt care rimeaz─â cu alt cuv├ónt. [Cf. fr. rime, it. rima].
RIM├ü vb. intr. 1. (despre dou─â sau mai multe cuvinte) a avea acelea╚Öi sunete ├«n silabele finale. ÔŚŐ (fig.; despre lucruri, idei etc.) a se potrivi, a se asem─âna. 2. (fig.) a face versuri (cu rim─â). (< fr. rimer)
R├ŹM─é s. f. 1. potrivire a sunetelor finale a dou─â sau a mai multor versuri, ├«ncep├ónd cu ultima silab─â accentuat─â; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a dou─â cuvinte. 2. cuv├ónt care rimeaz─â cu altul. (< fr. rime)
A RIM├ü ~├ęz intranz. 1) (despre cuvinte, versuri) A constitui o rim─â; a avea aceea╚Öi rim─â. 2) A face versuri cu rim─â. 3) fig. (despre lucruri, oameni, idei etc.) A se potrivi ├«ntocmai; a se ├«mbina ├«n mod armonios; a fi ├«n ton; a armoniza; a concorda. /<fr. rimer
R├ŹM─é ~e f. 1) Potrivire armonioas─â a sunetelor finale ├«n dou─â sau mai multe versuri. 2) Cuv├ónt care ├«n vers rimeaz─â cu alt cuv├ónt. /<fr. rime
rimà v. 1. a avea acelaș sunet final; 2. a face versuri.
rim─â f. potrivire de sunete ├«n termina╚Ťiunea vorbelor.
rim v. tr. V. rîm.
*r├şm─â f., pl. e (fr. rime, d. lat. rhythmus, ritm; it. rima. V. ritm). Potrivirea sunetelor la urma versurilor ├«ncep├«nd de la silaba accentuat─â, precum: sc├«ndurile cu g├«ndurile. V. asonan╚Ť─â.
*rim├ęz v. intr. (f. rimer, d. rime, rim─â; it. rimare). M─â potrivesc ├«n sunet ├«ncep├«nd de la silaba accentuat─â, vorbind de versur─ş: scutur─â rimeaz─â cu flutur─â. V. tr. Fac versur─ş, ma─ş ales proaste: a rima versur─ş de pl─âcint─â.
r├«m ╚Öi (vech─ş) rim, a -├í v. tr. (lat. r├«mari ╚Öi -are, a scormoli; sp. pg. rimar, a scormoli, a cerceta. V. scurm). Scormolesc p─âm├«ntu cu r├«tu, vorbind de porc─ş. Fig. A te r├«ma la inim─â un lucru, a nu te sim╚Ťi lini╚Ötit p├«n─â nu-l fac─ş, nu-l spu─ş or─ş nu-l afli. V. jim.
RIMA vb. a versifica, (rar) a stihui, (înv.) a poetiza, a versui.
RIM─é s. (LIT.) vers.
R├ŹM─é (< fr.) s. f. Repetare a sunetelor finale ├«n dou─â sau mai multe versuri (├«ncep├ónd cu ultima silab─â accentuat─â), procedeu care contribuie la realizarea efectului de muzicalitate. Originea r. se afl─â ├«n versurile latine din perioada dec─âderii literaturii clasice, numite leoniene. Dup─â pozi╚Ťia r. ├«n strof─â, ea poate fi: ├«mperecheat─â (aa, bb), ├«ncruci╚Öat─â (ab, ab) sau ├«mbr─â╚Ťi╚Öat─â (ab, ba); dup─â num─ârul silabelor din care este format─â r. poate fi: masculin─â (o singur─â silab─â accentuat─â: ex. profir, fir), feminin─â (dou─â silabe: prima accentuat─â, a doua neaccentuat─â: ex. furcii, turcii), dactilic─â (trei silabe: prima neaccentuat─â, celelalte dou─â neaccentuate: ex. mun╚Ťilor, frun╚Ťilor). ÔÖŽ Fig. Vers.
rim─â (fr. rime, din lat. rythmus), figur─â care face ca unit─â╚Ťile lexicale de la finele versurilor s─â se asemene, gra╚Ťie omofoniei ultimelor silabe accentuate (A): ÔÇ×Dintre sute de catarge Care las─â malurile C├óte oare le vor sparge V├ónturile, valurile.ÔÇŁ (Eminescu)

Rim─â dex online | sinonim

Rim─â definitie

Intrare: rim─â
rim─â substantiv feminin
Intrare: rima
rima verb grupa I conjugarea a II-a