rihtuire definitie

2 intrări

11 definiții pentru rihtuire

RIHTUÍ, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.
RIHTUÍRE, rihtuiri, s. f. Acțiunea de a rihtui și rezultatul ei. – V. rihtui.
RIHTUÍ, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.
RIHTUÍRE, rihtuiri, s. f. Acțiunea de a rihtui și rezultatul ei. – V. rihtui.
RIHTUÍ, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a îmbina prin cusături și a pune căptușeală unei fețe croite la încălțăminte.
rihtuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiésc, imperf. 3 sg. rihtuiá; conj. prez. 3 să rihtuiáscă
rihtuíre s. f., g.-d. art. rihtuírii; pl. rihtuíri
rihtuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiésc, imperf. 3 sg. rihtuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rihtuiáscă
rihtuíre s. f., g.-d. art. rihtuírii; pl. rihtuíri
RIHTUÍ vb. tr. a croi și a îmbina bucățile de piele ale unui obiect de încălțăminte. (după germ. richten)
A RIHTUÍ ~iésc tranz. 1) (piese din piele) A potrivi, îmbinând prin cusături. 2) (fețe de încălțăminte) A înzestra cu căptușeală. /<germ. richten

rihtuire dex

Intrare: rihtui
rihtui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rihtuire
rihtuire substantiv feminin