RIGORÍSM s. n. 1. Concepție etică care nu admite acțiuni indiferente în domeniul moralei și susține că numai acțiunile ce se întemeiază pe respectul legii morale au valoare morală. 2. Severitate extremă în stabilirea, în interpretarea sau în aplicarea normelor morale sau, p. gener., a altor norme. – Din fr. rigorisme.

RIGORÍSM s. n. 1. Concepție etică ce opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale ale omului. 2. Severitate extremă în stabilirea, în interpretarea sau în aplicarea normelor morale sau, p. gener., a altor norme. – Din fr. rigorisme.

rigorísm s. n.

rigorísm s. n., pl. rigorísme

RIGORÍSM s. 1. v. sobrietate. 2. v. conformism.

RIGORÍSM s.n. 1. Concepție etică promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale. 2. Morală severă; austeritate. 3. Calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. [Cf. fr. rigorisme].

RIGORÍSM s. n. 1. concepție etică, promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale. 2. severitate excesivă în respectarea normelor morale; morală severă; austeritate. 3. calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. (< fr. rigorisme)

RIGORÍSM ~e n. 1) Concepție care promovează respectarea riguroasă a unor principii, respingând orice compromis; severitate extremă. 2) Comportare foarte cumpătată; moderație. /<fr. rigorisme

rigorism n. morală prea severă.

*rigorízm n., pl. e (d. rigoare; fr. -isme). Mare austeritate, morală foarte austeră: rigorizmu puritanilor.

RIGORISM s. 1. austeritate, gravitate, severitate, sobrietate, (rar) asprime. (~ liniilor unei construcții.) 2. conformism. (Un ~ excesiv al cuiva.)