Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru rigoare

RIGO├üRE, rigori, s. f. Asprime, severitate, stricte╚Ťe, str─â╚Önicie. ÔŚŐ Loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumit─â ├«mprejurare, de o anumit─â etichet─â; potrivit ├«mprejur─ârii. ÔŚŐ Loc. adv. La rigoare = ├«n caz de extrem─â necesitate. ÔÖŽ (La pl.) Principii severe; rigurozitate. ÔÇô Din fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, -ris.
RIGO├üRE, rigori, s. f. Asprime, severitate, stricte╚Ťe, str─â╚Önicie. ÔŚŐ Loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumit─â ├«mprejurare, de o anumit─â etichet─â; potrivit ├«mprejur─ârii. ÔŚŐ Loc. adv. La rigoare = ├«n caz de extrem─â necesitate. ÔÖŽ (La pl.) Principii severe; rigurozitate. ÔÇô Din fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, -ris.
RIGO├üRE, rigori, s. f. Asprime, severitate, str─â╚Önicie. Nemul╚Ťumi╚Ťi de rigorile acestui magistrat scrupulos p├«n─â la manie. C. PETRESCU, C. V. 10. Se mul╚Ťumi a aplica ├«n toat─â rigoarea teribila lege penal─â contra neplatei d─ârilor. HASDEU, I. V. 46. ÔŚŐ Loc. adj. De rigoare = care este cerut de o ├«mprejurare anumit─â; de etichet─â. Vizit─â de rigoare. Ôľş Organizatorii serb─ârii i-au prezentat, cu discursurile de rigoare, o cunun─â de argint. SADOVEANU, E. 167. Vorbele mari, de rigoare ├«n astfel de ocazii, g├«lg├«iau ca ni╚Öte b─â╚Öici goale. REBREANU, R. II 85. ÔŚŐ Loc. adv. La rigoare = ├«n caz de extrem─â necesitate. ÔŚŐ Expr. A suferi rigorile legii = a fi pedepsit conform legii. ÔÖŽ (La pl.) Principii severe, rigurozitate. Dac─â vrei s─â reu╚Öe╚Öti ├«n cariera dumitale de cercet─âtor, urmeaz─â numai rigorile ╚Ötiin╚Ťei. BARANGA, I. 195.
rigoáre s. f., g.-d. art. rigórii; pl. rigóri
rigoáre s. f., g.-d. art. rigórii; pl. rigóri
RIGO├üRE s. 1. v. severitate. 2. exactitate, exactitudine, precizie, rigurozitate, (├«nv.) scump─âtate. (~ ╚Ötiin╚Ťific─â.)
RIGO├üRE s.f. 1. Asprime, severitate, stricte╚Ťe. ÔÖŽ De rigoare = care se impune ├«n mod obligatoriu; potrivit ├«mprejur─ârii. ÔÖŽ (La pl.) Principii severe, rigurozitate. 2. Exactitate, precizie. [< lat. rigor, cf. it. rigore, fr. rigueur].
RIGO├üRE s. f. 1. asprime, severitate, stricte╚Ťe. ÔŚŐ de ~ = care se impune ├«n mod obligatoriu; potrivit ├«mprejur─ârii. ÔŚŐ (pl.) principii severe, rigurozitate. 2. exactitate, precizie. (< fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor)
RIGOÁRE ~óri f. 1) Caracter riguros; rigurozitate. *Cu toată ~oarea cu toată severitatea; riguros. De ~ obligatoriu în anumite împrejurări. La ~ la mare nevoie. 2) la pl. Principii severe, riguroase. /<fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, ~oris
rigoare f. 1. severitate extrem─â; 2. asprime, str─â╚Önicie: rigorile iernii; 3. form─â riguroas─â: rigoarea unei demonstra╚Ťiuni; la rigoare, la adic─â vorbind.
*rigo├íre f., pl. or─ş (lat. rigor) Asprime: rigoarea ─şerni─ş. Asprime, severitate: rigoarea legilor. Mare exactitate: rigoarea regulelor ╚Ötiin╚Ťifice, rigoarea une─ş demonstra╚Ťiun─ş. De rigoare, riguros cerut: fracu e de rigoare la ceremonia asta. La rigoare, la nevo─şe, c├«nd ar fi riguros necesar: la rigoare, sÔÇÖar putea acorda ╚Öi asta.
RIGOARE s. 1. asprime, constr├«ngere, intransigen╚Ť─â, rigurozitate, severitate, str─â╚Önicie, stricte╚Ťe, (├«nv.) str─â╚Önicire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 2. exactitate, exactitudine, precizie, rigurozitate, (├«nv.) scump─âtate. (~ ╚Ötiin╚Ťific─â.)

Rigoare dex online | sinonim

Rigoare definitie

Intrare: rigoare
rigoare substantiv feminin