Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru rigl─â

R├ŹGL─é, rigle, s. f. 1. Pies─â plat─â, lung─â ╚Öi dreapt─â, f─âcut─â din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradat─â, cu care se trag linii drepte, se verific─â suprafe╚Ťe plane etc.; linie, lineal. ÔŚŐ Rigl─â de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o rigl─â fix─â ╚Öi una mobil─â care alunec─â pe cea fix─â, ambele av├ónd diviziuni logaritmice. 2. Pies─â de lemn groas─â ╚Öi lat─â, folosit─â ├«n construc╚Ťii. 3. Unealt─â metalic─â sau de lemn, folosit─â ├«n metalurgie pentru netezirea ╚Öi ├«ndep─ârtarea surplusului de amestec de formare. ÔÇô Din ngr. r├şghla ÔÇ×regul─âÔÇŁ.
R├ŹGL─é, rigle, s. f. 1. Pies─â plat─â, lung─â ╚Öi dreapt─â, f─âcut─â din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradat─â, cu care se trag linii drepte, se verific─â suprafe╚Ťe plane etc., linie, lineal. ÔŚŐ Rigl─â de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o rigl─â fix─â ╚Öi una mobil─â care alunec─â pe cea fix─â, ambele av├ónd diviziuni logaritmice. 2. Pies─â de lemn groas─â ╚Öi lat─â, folosit─â ├«n construc╚Ťii. 3. Unealt─â metalic─â sau de lemn, folosit─â ├«n metalurgie pentru netezirea ╚Öi ├«ndep─ârtarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. ÔÇô Din ngr. r├şghla ÔÇ×regul─âÔÇŁ.
R├ŹGL─é, rigle, s. f. 1. Pies─â plat─â, lung─â ╚Öi dreapt─â, f─âcut─â de obicei din lemn sau din metal, uneori gradat─â, cu ajutorul c─âreia se trag linii drepte, se verific─â suprafe╚Ťele plane etc.; linie, lineal. ╚ścolarii tr─âgeau cu rigla ├«n caiete linii ├«n lungi╚Ö. I. BOTEZ, ╚śC. 27. [Profesorul] mai are ╚Öi o rigl─â ├«n m├«n─â ╚Öi astfel, ├«ndat─â ce d-sa ├«╚Öi arat─â nasul pe u╚Öe, zgomotul haotic, ca prin farmec, st─â ├«n╚Ťelenit locului. CARAGIALE, N. F. 17. ÔŚŐ Fig. Pe fa╚Ťa m─ârii, se deschidea ca ├«n urma unei torpile vii un evantaliu imens de spum─â alb─â, dantelat─â, cu rigle lungi, ├«ntins─â p├«n─â la ╚Ť─ârm. BART, E. 101. ÔŚŐ Rigl─â de calcul = instrument folosit pentru efectuarea calculelor rapide, format dintr-o rigl─â fix─â ╚Öi una mobil─â care lunec─â pe cea fix─â, ambele av├«nd diviziuni logaritmice; ├«nmul╚Ťirea ╚Öi ├«mp─âr╚Ťirea se fac prin adunarea geometric─â a diviziunilor corespunz─âtoare numerelor date de pe cele dou─â rigle, citindu-se cu ajutorul unui cursor. 2. Pies─â de lemn groas─â ╚Öi lat─â ob╚Ťinut─â prin t─âierea dulapilor sau a sc├«ndurilor groase.
r├şgl─â (ri-gl─â) s. f., g.-d. art. r├şglei; pl. r├şgle
rigl├í vb., ind. prez. 1 sg. rigl├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. rigle├íz─â
r├şgl─â s. f. (sil. -gl─â), g.-d. art. r├şglei; pl. r├şgle
RIGLÁ vb. v. linia.
R├ŹGL─é s. 1. (TEHN.) linie, (Transilv.) lineal. (~ pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (CONSTR.) cu╚Öac.
R├ŹGL─é s. v. ivar, ├«ncuietoare, rubric─â, z─âvor.
RIGL├ü vb. tr. a trage linii cu rigla. (dup─â fr. r├ęgler)
R├ŹGL─é ~e f. 1) Instrument format dintr-o bar─â gradat─â, folosit la trasarea unor linii drepte sau la m─âsurat; linie. ÔŚŐ ~ logaritmic─â (sau de calcul) instrument alc─âtuit dintr-o rigl─â fix─â ╚Öi una mobil─â, folosit la efectuarea rapid─â a unor calcule. 2) metal. Unealt─â folosit─â ├«n turn─âtorie pentru ├«ndep─ârtarea ╚Öi netezirea surplusului de amestec din cutia de formare. /<ngr. r├şgla
rigl─â f. instrument de tras linii drepte. [Gr. mod. (din it. REGOLA)].
r├şgl─â f., pl. e (ngr. rigla, d. lat. regula, drug, ╚Öin─â, rigl─â, regul─â). Mat. Linie lat─â de metal or─ş de lemn de tras lini─ş lung─ş pe h├«rtie. V. alidad─â ╚Öi ├«ndreptar.
rigl├ęz v. tr. (d. rigl─â; fr. regler). Rar az─ş. Lini─ş: a rigla o foa─şe.
rigla vb. v. LINIA.
riglă s. v. IVĂR. ÎNCUIETOARE. RUBRICĂ. ZĂVOR.
RIGLĂ s. 1. (TEHN.) linie, (Transilv.) lineal. (~ pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (CONSTR.) cușac.

Rigl─â dex online | sinonim

Rigl─â definitie

Intrare: rigl─â
rigl─â substantiv feminin
  • silabisire: -gl─â
Intrare: rigla
rigla verb grupa I conjugarea a II-a