rigidizare definitie

2 intrări

13 definiții pentru rigidizare

RIGIDIZÁ, rigidizez, vb. I. Tranz. A întări o piesă sau un element de construcție cu ajutorul unor nervuri, traverse etc., fixate prin nituire ori prin sudură. – Rigid + suf. -iza.
RIGIDIZÁRE, rigidizări, s. f. Operație de întărire a unui element de construcție prin adăugarea unei piese care împiedică deformarea lui. – V. rigidiza.
RIGIDIZÁ, rigidizez, vb. I. Tranz. A întări o piesă sau un element de construcție cu ajutorul unor nervuri, traverse etc., fixate prin nituire ori prin sudură. – Rigid + suf. -iza.
RIGIDIZÁRE, rigidizări, s. f. Operație de întărire a unui element de construcție prin adăugarea unei piese care împiedică deformarea lui. – V. rigidiza.
rigidizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rigidizeáză
rigidizáre s. f., g.-d. art. rigidizắrii; pl. rigidizắri
rigidizá vb., ind. prez. 1 sg. rigidizéz, 3 sg. și pl. rigidizeáză
rigidizáre s. f., g.-d. art. rigidizării; pl. rigidizări
RIGIDIZÁRE s.f. Operație de întărire a unui element de construcție prin adăugarea unei piese care împiedică deformarea lui. [< rigid + -iza, cf. it. irrigidire].
RIGIDIZÁ vb. tr. a face să devină rigid. (după fr. rigidifier)
RIGIDIZÁRE s. f. întărire a unui element de construcție prin adăugarea unei piese care împiedică deformarea lui. (< rigidiza)
A RIGIDIZÁ ~éz tranz. (piese sau elemente de construcție) A întări cu ajutorul unor nervuri traverse, fixate prin nituire sau prin sudură. /rigid + suf. ~iza
rigidizá vb. I A face să devină (mai) rigid ◊ „Mai nepotrivită este aplicarea unei singure metode, fie și a celei comparatiste, ceea ce rigidizează, din păcate, structura cărții.” R.lit. 26 II 76 p. 8 (din rigid + -iza; cf. fr. rigidifier; DMC 1950; DEX – alt sens)

rigidizare dex

Intrare: rigidiza
rigidiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rigidizare
rigidizare substantiv feminin