Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru rigidizare

RIGIDIZ├ü, rigidizez, vb. I. Tranz. A ├«nt─âri o pies─â sau un element de construc╚Ťie cu ajutorul unor nervuri, traverse etc., fixate prin nituire ori prin sudur─â. ÔÇô Rigid + suf. -iza.
RIGIDIZ├üRE, rigidiz─âri, s. f. Opera╚Ťie de ├«nt─ârire a unui element de construc╚Ťie prin ad─âugarea unei piese care ├«mpiedic─â deformarea lui. ÔÇô V. rigidiza.
RIGIDIZ├ü, rigidizez, vb. I. Tranz. A ├«nt─âri o pies─â sau un element de construc╚Ťie cu ajutorul unor nervuri, traverse etc., fixate prin nituire ori prin sudur─â. ÔÇô Rigid + suf. -iza.
RIGIDIZ├üRE, rigidiz─âri, s. f. Opera╚Ťie de ├«nt─ârire a unui element de construc╚Ťie prin ad─âugarea unei piese care ├«mpiedic─â deformarea lui. ÔÇô V. rigidiza.
rigidizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rigidizeáză
rigidizáre s. f., g.-d. art. rigidizắrii; pl. rigidizắri
rigidiz├í vb., ind. prez. 1 sg. rigidiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. rigidize├íz─â
rigidizáre s. f., g.-d. art. rigidizării; pl. rigidizări
RIGIDIZ├üRE s.f. Opera╚Ťie de ├«nt─ârire a unui element de construc╚Ťie prin ad─âugarea unei piese care ├«mpiedic─â deformarea lui. [< rigid + -iza, cf. it. irrigidire].
RIGIDIZÁ vb. tr. a face să devină rigid. (după fr. rigidifier)
RIGIDIZ├üRE s. f. ├«nt─ârire a unui element de construc╚Ťie prin ad─âugarea unei piese care ├«mpiedic─â deformarea lui. (< rigidiza)
A RIGIDIZ├ü ~├ęz tranz. (piese sau elemente de construc╚Ťie) A ├«nt─âri cu ajutorul unor nervuri traverse, fixate prin nituire sau prin sudur─â. /rigid + suf. ~iza
rigidiz├í vb. I A face s─â devin─â (mai) rigid ÔŚŐ ÔÇ×Mai nepotrivit─â este aplicarea unei singure metode, fie ╚Öi a celei comparatiste, ceea ce rigidizeaz─â, din p─âcate, structura c─âr╚Ťii.ÔÇŁ R.lit. 26 II 76 p. 8 (din rigid + -iza; cf. fr. rigidifier; DMC 1950; DEX ÔÇô alt sens)

Rigidizare dex online | sinonim

Rigidizare definitie

Intrare: rigidiza
rigidiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rigidizare
rigidizare substantiv feminin