rigă definitie

12 definiții pentru rigă

RÍGĂ, rigi, s. m. 1. (Înv.) Rege. 2. Carte de joc cu figura regelui; popă, crai. – Din ngr. ríghas.
RÍGĂ, rigi, s. m. 1. (Înv.) Rege. 2. Carte de joc cu figura regelui; popă, crai. – Din ngr. ríghas.
RÍGĂ, rigi, s. m. 1. (Învechit și arhaizant) Rege. Este un semn de război între riga leșilor și spurcatul de Mehmed-sultan. Mare zdruncin va fi deci pentru creștinătate. SADOVEANU, F. J. 96. O alianță să cat ele m-obligă, Pentru-ale mele planuri... cu spița unui rigă. ALECSANDRI, T. II 161. 2. Carte de joc cu figura regelui; popă, crai. Riga de verde și valetul de verde mă prigonesc. SADOVEANU, N. F. 8. Cărți de joc unse la suprafață: rigi pe jumătate șterși, valeți pătați de muște, asul de cupă refăcut de mînă cu cerneală violetă. BASSARABESCU, V. 32. De ce ai tras acu pe riga dedesubtul cărților? ALECSANDRI, T. I 162.
rígă (înv.) s. m., g.-d. art. rígăi; pl. rigi
rígă s. m., g.-d. art. rígăi; pl. rigi
RÍGĂ s. v. popă.
RÍGĂ s. v. cap încoronat, monarh, rege, suveran.
RÍGĂ rígi m. 1) înv. (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; rege; monarh; suveran; împărat. 2) rar (la jocul de cărți) Figură pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; rege; popă. /<ngr. righas
rigă m. 1. od. rege: cu trufie riga ungur către țară ’naintează GR. AL.; 2. carte de joc ce înfățișează un rege: rigă de cupă. [Gr. mod.].
rígă m., pl. ĭ, gen. al rigăĭ (ngr. rígas, d. lat. rex, regis, rege. Cp. cu ducă 1). Sec. 18-19. Rege. Azĭ. Rar. Rege saŭ popă la cărțĭ.
ri s. v. MONARH. REGE. SUVERAN.
RI s. popă, rege, (înv.) crai. (~ la jocul de cărți.)

rigă dex

Intrare: rigă
rigă substantiv masculin