ridiculiza definitie

12 definiții pentru ridiculiza

RIDICULIZÁ, ridiculizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva sau ceva să apară ridicol, a-și bate joc de cineva sau de ceva. – Din fr. ridiculiser.
RIDICULIZÁ, ridiculizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva sau ceva să apară ridicol, a-și bate joc de cineva sau de ceva. – Din fr. ridiculiser.
RIDICULIZÁ, ridiculizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență ridicolul, a face (pe cineva sau ceva) să apară ridicol; a-și bate joc (de cineva sau de ceva). De atunci Radu Popescu... ținu ură lui Cornea, și în lucrările literare el găsi prilej să-și răzbune ridiculizîndu-l. IORGA, L. I 152. Autorul... ridiculiza defectul ce aveau... junii educați în streinătate de a găsi toate cele rele în țara lor. NEGRUZZI, S. I 344.
ridiculizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ridiculizeáză
ridiculizá vb., ind. prez. 1 sg. ridiculizéz, 3 sg. și pl. ridiculizeáză
RIDICULIZÁ vb. 1. v. satiriza. 2. v. batjocori.
RIDICULIZÁ vb. I. tr. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva ridicol. [< fr. ridiculiser].
RIDICULIZÁ vb. tr. a scoate în evidență ridicolul, a-și bate joc de cineva sau ceva. (< fr. ridiculiser)
A RIDICULIZÁ ~éz tranz. (persoane sau situații) A face să apară ridicol; a lua în râs, evidențiind ridicolul. /<fr. ridiculiser
ridiculizà v. a face ridicul.
*ridiculizéz v. tr. (d. ridicul; fr. ridiculiser). Fac ridicul, rîd, ĭaŭ în rîs: mulțĭ ridiculizaŭ planu luĭ Columb în ainte de a fi descoperit America.
RIDICULIZA vb. 1. a satiriza, (înv.) a satira, (fig.) a biciui. (A ~ moravurile din trecut.) 2. a batjocori, a zeflemisi, (înv. și reg.) a măscări, (Transilv. și Mold.) a ciufuli, (înv. și pop. fig.) a spurca. (Toți îl ~.)

ridiculiza dex

Intrare: ridiculiza
ridiculiza verb grupa I conjugarea a II-a