ridichioară definitie

11 definiții pentru ridichioară

RIDICHIOÁRĂ, ridichioare, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze ovale, inegal crestate, și cu flori galbene (Sinapis arvensis). – Ridiche + suf. -ioară.
RIDICHIOÁRĂ, ridichioare, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze ovale, inegal crestate, și cu flori galbene (Sinapis arvensis). – Ridiche + suf. -ioară.
RIDICHIOÁRĂ, ridichioare, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze ovale neegal dințate și cu flori galbene, care crește prin semănături și prin locuri virane (Sinapsis arvensis); rapiță-sălbatică. Ridichioara sau rapița-sălbatică crește prin ogoare, nesemănată. Se înmulțește din semințele ei cele negre, care nu degeră iarna în pămînt. ȘEZ. XV 41.
ridichioáră (-chioa-) s. f., g.-d. art. ridichioárei; pl. ridichioáre
ridichioáră s. f. (sil. -chioa-), g.-d. art. ridichioárei; pl. ridichioáre
RIDICHIOÁRĂ s. (BOT.; Sinapis arvensis) muștar de câmp.
RIDICHIOÁRĂ s. v. călțunul-doamnei, cerențel, cuișoriță, ridiche sălbatică.
RIDICHIOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la ridiche) Plantă erbacee necultivată, cu tulpina erectă, înaltă și ramificată, cu frunze inegal dințațe și cu flori galbene; rapiță sălbatică. /ridiche + suf. ~ioară
ridichioară f. Bot. cerențel.
ridichioa s. v. CERENȚEL. CUIȘORIȚĂ. RIDICHE SĂLBATICĂ.
RIDICHIOA s. (BOT.; Sinapis arvensis) muștar de cîmp.

ridichioară dex

Intrare: ridichioară
ridichioară substantiv feminin
  • silabisire: -chioa-