RIDICÁ, ridíc,
vb. I.
I. Tranz. 1. A lua de jos și a duce în sus (susținând cu forța brațelor, cu spatele etc.); a sălta. ◊
Expr. A ridica mănușa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A duce sau a trage în sus; a înhăța. ♦ A desprinde din locul în care a fost pus sau fixat și a trage în sus. ◊
Expr. A ridica armele (împotriva cuiva) = a porni la luptă (împotriva cuiva); a începe un război. A ridica ancora = (despre vapoare) a părăsi portul, a porni în larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare.
2. A lua de pe ceva; a îndepărta, a înlătura. ◊
Expr. A ridica (cuiva) o piatră de pe inimă = a scăpa (pe cineva) de o grijă apăsătoare, a liniști pe cineva. A-și ridica pălăria = a-și scoate pălăria în semn de salut, de stimă; a saluta. A ridica masa = a strânge masa după ce s-a terminat de mâncat. (
Refl.) Întinde-te (sau pune-te) masă, ridică-te masă, se spune despre cei ce duc o viață de huzur, de petreceri continue. ♦ A sumete, a sufleca mânecile sau poalele hainei. ♦
Fig. A suspenda, a face să înceteze, a desființa, a anula; a îndepărta. ◊
Expr. A ridica ședința = a declara o ședință închisă, terminată. ♦
Fig. A lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva; a răpi, a smulge. ◊
Expr. A ridica (cuiva) viața (sau zilele) = a omorî (pe cineva).
3. A lua și a duce în alt loc, a muta din loc. ◊
Expr. A ridica stâna = a coborî cu turmele și cu toate uneltele păstorești, toamna, de la munte. ♦
Refl. (
Înv.) A se muta. ♦ A strânge de pe jos, a culege. ♦ A încasa o sumă de bani. ♦ A lua pe cineva cu forța; a aresta.
4. A așeza în poziție dreaptă un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce în poziție verticală.
5. (În
expr.) A ridica un plan = a determina, prin măsurători de distanțe și unghiuri, poziția punctelor dintr-o regiune și a le reprezenta pe o hartă.
II. 1. Refl. (Despre ființe) A se scula de jos, părăsind poziția de așezat sau de culcat. ◊
Expr. A se ridica în capul oaselor = a se scula și a sta așezat sau în picioare pe locul unde mai înainte fusese culcat. A se ridica în scări = a se înălța în scările șeii. ♦
Tranz. A susține, a ajuta pe cineva să se scoale în picioare. ◊
Expr. (
Înv.) A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona. ♦ (Despre oameni) A se însănătoși, a se pune pe picioare.
2. Refl. (Despre construcții înalte, copaci etc.) A avea o direcție verticală, a se îndrepta în sus, a se înălța.
3. Tranz. A mișca, a îndrepta în sus brațele, mâinile, capul, sprâncenele etc.; a da o mișcare verticală, a duce mai sus. ◊
Expr. A(-și) ridica ochii (sau privirea) = a îndrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se află mai sus; a privi. A(-și) ridica capul =
a) a se arăta dârz, plin de curaj;
p. ext. a se răzvrăti;
b) a-și reveni dintr-o situație proastă; a se redresa. A(-și) ridica nasul (sus sau mai sus decât se cuvine) = a fi încrezut, înfumurat; a deveni obraznic. A ridica mâna (sau degetul) = a cere cuvântul. A ridica mâna (sau mâinile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva). A ridica mâinile (către cineva) =
a) a cere ajutor;
b) a se preda. (
Intranz.) A ridica (mirat, surprins) din sprâncene = a face ochii mari de mirare, de surpriză; a privi mirat, surprins. A ridica (sau a da) din umeri = a-și arăta nedumerirea sau indiferența față de ceva sau de cineva. (
Refl.) A (i) se ridica părul (măciucă) = a se speria foarte tare.
4. Refl. (Despre păsări) A porni în zbor, a-și lua zborul; a se înălța în văzduh. ♦ (Despre nori, fum, praf etc.) A avea o mișcare ascendentă, a se îndrepta în sus. ♦ (Despre aștri;
p. ext. despre lumină, zori etc.) A se înălța deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului; a răsări, a se ivi. ♦ (Despre ceață, negură etc.) A se împrăștia, a se risipi; a dispărea. ♦ (Despre obiecte cufundate într-un lichid) A ieși la suprafață.
5. Refl. (Despre sunete) A se auzi clar și puternic; a se răspândi în aer; a răsuna. ♦
Tranz. A face să se audă, să răsune cu putere. ◊
Expr. A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu îndrăzneală sau protestând împotriva cuiva; a striga, a țipa;
p. ext. a protesta.
6. Tranz. și
refl. A (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.).
7. Refl. (Despre oameni;
p. ext. despre popoare, țări, clase sociale etc.) A protesta vehement; a sta împotrivă, a se opune; a se răzvrăti, a se răscula, a porni la luptă. ◊
Expr. (
Tranz.) A-i (sau a-și) ridica pe cineva în cap = a proceda astfel încât să producă nemulțumiri, să-și facă mulți dușmani.
8. Tranz. Fig. A pune în mișcare, a face să pornească o mulțime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strânge oameni. ◊
Expr. (
Înv.) A ridica trupe (sau oaste, oștire) = a recruta oaste, a înrola soldați pentru a porni la luptă.
9. Refl. A se naște, a se isca, a se stârni. ♦ A apărea, a se arăta.
10. Tranz. Fig. (
Livr.;
înv.) A scoate în evidență, a releva.
III. 1. Refl. și
tranz. (Despre copii;
p. ext. despre pui de animale) A (se) face mare, a crește. ♦
Fig. A (se) dezvolta, a (se) forma.
2. Refl. și
tranz. A (se) face mai înalt; a (se) înălța.
3. Tranz. Fig. A duce, a promova la o treaptă superioară, a face să progreseze valori sociale, morale etc.,
p. ext. oameni. ◊
Expr. A ridica din cenușă (sau din ruine) = a reface, a reconstitui. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta, a întări (pe cineva). ♦ A pune pe cineva pe o treaptă mai înaltă din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a înălța în grad, în rang. ◊
Expr. A ridica (pe cineva) în slavă (sau în slava cerului) = a lăuda foarte tare (pe cineva). (
Înv.) A ridica în scaun = a face domn, a înălța pe tronul țării. ♦
Refl. (Despre oameni) A-și face o situație mai bună, a progresa. ◊
Expr. A se ridica prin cineva sau a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situație cu ajutorul cuiva.
4. Tranz. A mări, a spori, a face să crească. A ridica producția. ◊
Expr. A ridica prețul = a scumpi marfa. (
Mat.) A ridica un număr la o putere = a înmulți un număr cu el însuși de atâtea ori de câte ori arată exponentul. A ridica un număr la pătrat = a înmulți un număr cu el însuși. A ridica la cub = a înmulți pătratul unui număr cu numărul simplu. ♦
Refl. A atinge o anumită valoare, a ajunge la o anumită cantitate, sumă etc.; a se cifra la...
5. Tranz. A construi, a clădi locuințe, case etc. ♦
Fig. A făuri, a crea, a întemeia.
6. Tranz. A da naștere; a pricinui, a cauza, a provoca. ◊
Loc. vb. A ridica o învinuire (sau o acuzație) = a formula o acuzație; a învinui, a acuza. A ridica pretenții = a formula o pretenție, a pretinde să i se dea ceva; a revendica. A ridica o obiecție = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord. ◊
Expr. A ridica o problemă (sau o chestiune) = a aduce, a pune în discuție o problemă. [
Var.: (
înv.)
aridicá, (
reg.)
rădicá vb. I] –
Lat. eradicare „a dezrădăcina”.