Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ridic─âtur─â

RIDIC─éT├ÜR─é, ridic─âturi, s. f. 1. ├Än─âl╚Ťime, proeminen╚Ť─â. ÔÖŽ Loc ridicat; d├ómb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele). ÔÇô Ridica + suf. -─âtur─â.
RIDIC─éT├ÜR─é, ridic─âturi, s. f. 1. ├Än─âl╚Ťime, proeminen╚Ť─â. ÔÖŽ Loc ridicat; d├ómb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele). ÔÇô Ridica + suf. -─âtur─â.
RIDIC─éT├ÜR─é, ridic─âturi, s. f. 1. ├Än─âl╚Ťime, proeminen╚Ť─â; loc ridicat, d├«mb. Nu era chiar un deal, c─âci nic─âiri ridic─âtura de p─âm├«nt nu trecea de ├«n─âl╚Ťimea unui copac mare. CAMIL PETRESCU, O. I 27. 2. Ridicare (I 1) de lucruri grele. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Mo╚Ö Nichifor fugea de c─âr─âu╚Öie, de-╚Öi scotea ochii; el se ferea de r─âdic─âturi, pentru c─â se temea de surp─âtur─â. CREANG─é, P. 107.
ridic─ât├║r─â s. f., g.-d. art. ridic─ât├║rii; pl. ridic─ât├║ri
ridic─ât├║r─â s. f., g.-d. art. ridic─ât├║rii; pl. ridic─ât├║ri
RIDICĂTÚRĂ s. 1. v. dâmb. 2. v. ieșitură.
Ridic─âtur─â Ôëá ad├óncitur─â, depresiune, l─âs─âtur─â
RIDIC─éT├ÜR─é ~i f. Parte mai ridicat─â; proeminen╚Ť─â; convexitate; protuberan╚Ť─â. ÔŚŐ ~ de p─âm├ónt movil─â; d├ómb. /a se ridica + suf. ~─âtura
ridic─âtur─â f. ceva ridicat.
r├«dic─ât├║r─â (est) ╚Öi ri- (vest) f., pl. ─ş (d. r├«dicat). Mold. ├Än─âl╚Ť─âtur─â, proeminen╚Ť─â, d├«mb, loc ma─ş r├«dicat: trupa a╚Ötepta pe o r├«dic─âtur─â.
RIDIC─éTUR─é s. 1. (GEOGR.) d├«mb, ├«n─âl╚Ťime, (rar) ├«n─âl╚Ť─âtur─â, (reg.) d├«lm─â. (├Änaintea dealului se afla o ~.) 2. ie╚Öind, ie╚Öitur─â, proeminen╚Ť─â, protuberan╚Ť─â, (reg.) bolf─â, (├«nv.) scos─âtur─â, sco╚Ť─âtur─â. (O ~ pe suprafa╚Ťa unui obiect.)
RIDIC─éTUR─é DE TEREN. Subst. Ridic─âtur─â, ├«n─âl╚Ť─âtur─â (rar), ├«n─âl╚Ťime, proeminen╚Ť─â. Movil─â, movili╚Ť─â (dim.), movilu╚Ť─â (reg.), moviloi (augm., rar), mu╚Öuroi (reg.), gorgan; d├«mb, d├«mbule╚Ť (dim.), d├«mbu╚Öor, g├«lm─â (pop.), colin─â, colnic, colnicel (dim., pop.), colni╚Ť─â (reg.), grui (reg.), gruie╚Ť (dim., reg.); deal, delu╚Öor (dim.), delule╚Ť (rar), delu╚Ť (pop.), d├«lm─â (reg.), m─âgur─â, m─âguric─â (dim.); muscel, munte, munticel (dim.), munti╚Öor (rar), masiv (muntos). V├«rf, v├«rfule╚Ť (dim.), v├«rfu╚Öor, v├«rfu╚Ť, pisc, piscule╚Ť (dim., rar), piscu╚Öor (rar), piscan (reg.), grui (reg.), gruie╚Ť (dim., reg.); culme, culmi╚Ť─â (dim.), culmi╚Ö (pop.), coam─â, creast─â, greab─ân; obcin─â. Adj. Deluros; muntos. Montan. Vb. A se ├«n─âl╚Ťa; a v├«rfui (fig.). V. ├«n─âl╚Ťime, pant─â, v├«rf.

Ridic─âtur─â dex online | sinonim

Ridic─âtur─â definitie

Intrare: ridic─âtur─â
ridic─âtur─â substantiv feminin