rida definitie

9 definiții pentru rida

RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.
RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.
!ridá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se rideáză
ridá vb., ind. prez. 1 sg. ridéz, 3 sg. și pl. rideáză
RIDÁ vb. a (se) cuta, a (se) încreți, a (se) zbârci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.)
RIDÁ vb. I tr. A provoca riduri, a face riduri; a zbârci, a încreți. ♦ refl. A căpăta riduri. [< fr. rider].
RIDÁ vb. refl. a face, a căpăta riduri. (< fr. rider)
A SE RIDÁ mă ~éz intranz. (mai ales despre pielea feței) A căpăta riduri; a se încreți; a se zbârci; a se cuta. /<fr. se rider
RIDA vb. a (se) cuta, a (se) încreți, a (se) zbîrci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.)

rida dex

Intrare: rida
rida verb grupa I conjugarea a II-a