RICOȘÉU, ricoșeuri, s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul sau alt obstacol sub un unghi mic până la 20°; p. gener. schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. ♦ Fig. Efect invers, indirect. ◊ Tragere prin ricoșeu = tragere în care se folosesc efectele exploziei proiectilelor care avi ricoșat. [Var.: ricoșét s. n.] – Din fr. ricochet.

RICOȘÉU, ricoșeuri, s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul sau alt obstacol sub un unghi mic, până la 20°; p. gener. schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. ◊ Tragere prin ricoșeu = tragere în care se folosesc efectele proiectilelor care au ricoșat. [Var. ricoșét s. n.] – Din fr. ricochet.

RICOȘÉU, ricoșeuri, s. n. (Mai ales la pl.) Faptul de a ricoșa; săritură înapoi, schimbare de direcție a unui proiectil (p. ext. a altui lucru) cînd se lovește de un obstacol. ♦ Fig. Efect indirect.

ricoșéu s. n., art. ricoșéul; pl. ricoșéuri

ricoșéu s. n., art. ricoșéul; pl. ricoșéuri

RICOȘÉU s.n. v. ricoșet.

RICOȘÉU s. n. faptul de a ricoșa; schimbare a traiectoriei unui proiectil (glonț) când se lovește de un obstacol; proiectil care a suferit o astfel de deviere. ◊ (fig.) efect invers, indirect. (< fr. ricochet)

RICOȘÉU ~ri n. 1) v. A RICOȘA. 2) fig. Consecință indirectă a unei acțiuni. /<fr. ricochet, germ. Rikoschett

RICOȘÉU (RICOȘÉT) (< fr.) s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ (MILIT.) Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când lovește pământul sau alt obstacol sub un unghi până la 20°; proiectil care a suferit o astfel de schimbare. Invenția acestui tip de lovitură îi aparține inginerului francez Sébastien Le Prestre de Vauban. ♦ Fig. Efect invers, indirect.