ricoșa definitie

10 definiții pentru ricoșa

RICOȘÁ, pers. 3 ricoșează, vb. I. Intranz. (Despre un proiectil; p. gener. despre orice corp mobil, aruncat sau izbit cu putere) A sări înapoi sau a-și schimba direcția traiectoriei inițiale în urma ciocnirii de un obstacol. – Din fr. ricocher.
RICOȘÁ, pers. 3 ricoșează, vb. I. Intranz. (Despre un proiectil; p. gener. despre orice corp mobil, aruncat sau izbit cu putere) A sări înapoi sau a-și schimba direcția traiectoriei inițiale în urma ciocnirii de un obstacol. – Din fr. ricocher.
RICOȘÁ, ricoșez, vb. I. Intranz. (Despre un proiectil, p. ext. despre orice lucru aruncat sau izbit cu putere) A sări înapoi, a-și schimba direcția inițială cînd se lovește de un obstacol.
ricoșá (a ~) vb., ind. prez. 3 ricoșeáză; conj. prez. 3 să ricoșéze; ger. ricoșấnd
ricoșá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. ricoșeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ricoșéze; ger. ricoșând
RICOȘÁ vb. I. intr. (Despre un corp mobil, un proiectil) A-și schimba direcția traiectoriei în urma ciocnirii de un obstacol. [< fr. ricocher].
RICOȘÁ vb. intr. (despre un proiectil) a-și schimba direcția traiectoriei în urma ciocnirii de un obstacol. (< fr. ricocher)
A RICOȘÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre proiectile, gloanțe etc.) A-și schimba brusc direcția în urma lovirii de un obstacol. /<fr. ricocher
ricoșà v. a sări înapoi, vorbind de proiectile când ating pământul sau dau de un obstacol (= fr. ricocher).
*ricoșéz v. intr. (fr. ricocher, d. ricochet, săritura uneĭ petricele late aruncate pe suprafața apeĭ liniștite). Sar, răsar după ce am izbit ceva, vorbind de proĭectile: glonțu a ricoșat, și a lovit apoĭ un om.

ricoșa dex

Intrare: ricoșa
ricoșa conjugarea a II-a grupa I verb unipersonal