RIBOZÓM, ribozomi, s. m. (Biol.) Particulă citoplasmatică de dimensiuni foarte mici, formată din proteine și acizi ribonucleici. – Din fr. ribosome.

RIBOZÓM, ribozomi, s. m. (Biol.) Particulă citoplasmatică de dimensiuni foarte mici, formată din proteine și acizi ribonucleici. – Din fr. ribosome.

ribozóm s. m., pl. ribozómi

RIBOZÓM s.m. (Biol.) Organit celular granular din citoplasmă, având un rol important în biosinteza proteinelor, în transmiterea caracterelor ereditare etc. [< germ. Ribosom].

RIBOZÓM s. m. organ celular granular din citoplasmă, important în biosinteza proteinelor, în transmiterea caracterelor ereditare etc., format din proteine și acizi ribonucleici. (< fr. ribosome)

RIBOZÓM (< germ., fr.) s. m. pl. (GENET.) Organit celular sferic, de mici dimensiuni, alcătuit din ARN (60%) și proteine (40%); sunt prezenți în număr mare în celulele vii, fie liberi în citoplasmă, fie atașați de membranele reticulului endoplasmatic, la nivelul lor având loc sinteza proteinelor. Sunt numiți și granulele sau corpusculii lui Palade, după numele savantului american de origine română G. Palade care i-a descoperit în 1953.

RIBO- „granular, sferic”. ◊ gr. ribos „boabă, grăunte” > fr. ribo-, germ. id., engl. id. > rom. ribo-. □ ~zom (v. -zom), s. m., organit celular granular din citoplasmă, avînd un rol important în biosinteza proteinelor, în transmiterea caracterelor ereditare etc.