REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Re¹- + înființa.

REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a reîntemeia, a reface.

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. reînființéz, 3 sg. și pl. reînființeáză

REÎNFIINȚÁ vb. a reîntemeia. (A ~ o societate.)

A REÎNFIINȚÁ ~éz tranz. A înființa din nou; a reîntemeia. [Sil. -fi-in-] /re- + a înființa

reînființà v. a înființa a doua oară.

*reînființez v. tr. (re- și înființez). Înființez ĭar. V. recreez.

REÎNFIINȚA vb. a reîntemeia. (A ~ o societate.)