REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. Expunere rezumativă.

rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. rezumatívă, pl. rezumatíve

rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. sg. rezumatívă, pl. rezumatíve

REZUMATÍV adj. 1. v. sintetic. 2. v. recapitulativ.

REZUMATÍV, -Ă adj. În rezumat; scurt, succint. [< rezumat + -iv].

REZUMATÍV, -Ă adj. (și adv.) care rezumă; pe scurt, succint, concis. (< rezuma + -/t/iv)

REZUMATÍV1 adv. În formă de rezumat; pe scurt; sumar. /v. a rezuma

REZUMATÍV2 ~ă (~i, ~e) Care reprezintă un rezumat; sub formă de rezumat; recapitulativ. /v. a rezuma

REZUMATIV adj. 1. concis, sintetic, succint, sumar, (înv), rezumător. (O descriere ~.) 2. recapitulativ. (Tabel ~.)[1]