rezultat definitie

26 definiții pentru rezultat

REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.
REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.
REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea drept consecință logică; a reieși, a decurge din... Comicul rezultă din contrastul dintre atitudinea personagiilor și împrejurările în care se produce. IBRĂILEANU, S. 270. ♦ (Mat.; mai ales la calcule aritmetice) A ieși, a rămîne.
REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-o socoteală; consecință, urmare, efect. Greutatea este rezultatul mișcării. MARINESCU, P. A. 31. Am misiunea grea să-ți comunic rezultatul judecății dumitale. SAHIA, N. 83. Omenirea a intrat în calea care o duce gradat către perfecția sa... Care oare va fi rezultatul final al acestei căi? BĂLCESCU, O. II 9. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. [Voind să fluiere] se strîmbă de cîteva ori, însă fără rezultat. SAHIA, N. 100. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. Cocsul, antracitul, aceste negre escedente A capitalului teluric din timpul antediluvian Abia acum, în vremea noastră, dau rezultate excelente În sobele de teracotă, de fontă și de porțelan. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 34.
rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă
rezultát s. n., pl. rezultáte
rezultá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. rezúltă; conj. prez. 3 sg. și pl. rezúlte
rezultát s. n., pl. rezultáte
REZULTÁ vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieși, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...) 4. v. subînțelege. 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui ~ de acolo că...)
REZULTÁT s. 1. v. consecință. 2. v. efect. 3. v. rezolvare.
REZULTÁ vb. I. intr. A apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieși, a rămâne (la o operație). [P.i. 3 rezúltă. / < fr. résulter].
REZULTÁT s.n. Efectul unei acțiuni sau al unei cauze; urmare; consecință. ♦ Numărul obținut după efectuarea unei operații aritmetice. [Pl. -te, -turi. / < fr. résultat].
REZULTÁ vb. intr. 1. a apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. 2. (mat.) a ieși, a rămâne (la o operație). (< fr. résulter)
REZULTÁT s. n. efect al unei acțiuni, al unei cauze; urmare, consecință. ◊ număr obținut după efectuarea unei operații aritmetice. (< fr. résultat, germ. Resultat)
A REZULTÁ pers. 3 rezúltă tranz. A decurge în mod firesc; a urma; a reieși. /<fr. résulter
REZULTÁT ~e n. 1) Fapt care rezultă dintr-o acțiune; urmare; consecință; efect. ◊ A da ~(e) a avea efectul dorit. Fără ~ fără efect; zadarnic. 2) Cât obținut în urma unor operații matematice. /<fr. résultat, germ. Resultat
rezultà v. a fi consecvența, concluziunea: de aci rezultă.
rezultat n. ceeace rezultă.
*rezúlt, a v. intr. (fr. résulter, mlat. resultare; saltare, a salta, a sări. V. insult). Reĭes, urmez, îs urmarea logică: din cele spuse rezultă că e așa. Ce rezultă de aicĭ? cu ce ne alegem? V. răsalt.
*rezultát n., pl. e (fr. résultat, d. mlat. resultatum). Ceĭa ce rezultă, lucru cu care te alegĭ. Efect: rezultatu revoluțiunilor e de multe orĭ slăbirea patriiĭ.
REZULTA vb. 1. a decurge, a proveni, a reieși, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecință care ~ din alta.) 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieși, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...) 4. a reieși, a se subînțelege. (Aceste lucruri ~ destul de limpede.) 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atîrna. (Prostia lui ~ de acolo că...)
REZULTAT s. 1. consecință, efect, repercusiune, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (Un ~ pozitiv ce decurge de aici.) 2. acțiune, efect, influență. înrîurire. (Ce ~ are acest medicament asupra inimii?) 3. (MAT.) dezlegare, răspuns, soluție. (~ unei probleme.)
rezultát-surpríză s.n (sport) Rezultat neașteptat ◊ „N-a lipsit mult ca meciul de aseară dintre «Politehnica București» și «Politehnica Brașov» să se încheie cu un rezultat-surpriză.Sc. 26 XII 70 p. 7. ◊ „Rezultate-surpriză și câteva modificări de clasament.” Sc. 21 XI 75 p. 3. ◊ „Scoruri mari, rezultate-surpriză, interes sporit pentru viitoarele etape [...]” R.l. 23 V 77 p. 5; v. și Sc. 10 IV 76 p. 5 (din rezultat + surpriză)
REZULTÁT, -Ă, rezultați, -te, adj. Care a apărut ca o consecință logică, ca o urmare; care a reieșit, a izvorât – Din rezulta [folosit în corpul DEX, v. de ex.: HIPERBOLOÍD, hiperboloizi, s. m. Suprafață rezultată...].

rezultat dex

Intrare: rezultat (adj.)
rezultat adj.
Intrare: rezulta
rezulta verb grupa I conjugarea I
Intrare: rezultat (efect)
rezultat 2 pl. -uri substantiv neutru
rezultat pl. -e substantiv neutru