Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru rezonator

REZONAT├ôR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil s─â amplifice oscila╚Ťii mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonan╚Ť─â (2). ÔÇô Din fr. r├ęsonateur.
REZONAT├ôR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil s─â intre ├«n rezonan╚Ť─â (2) c├ónd se g─âse╚Öte ├«ntr-un c├ómp de for╚Ťe periodice, datorit─â unui izvor de oscila╚Ťii. ÔÇô Din fr. r├ęsonateur.
REZONAT├ôR, rezonatori, s. m. Aparat sau sistem fizic care poate oscila c├«nd se g─âse╚Öte ├«ntr-un c├«mp de for╚Ťe periodice, datorit unui izvor de oscila╚Ťii. ÔŚŐ Rezonator acustic = aparat care intr─â ├«n oscila╚Ťie numai c├«nd este lovit de unde sonore de o anumit─â frecven╚Ť─â ╚Öi care este folosit pentru analiza unui sunet compus. Rezonator electric = circuit ├«n care apare un curent electric, atunci c├«nd se g─âse╚Öte ├«ntr-un c├«mp electromagnetic alternativ.
REZONAT├ôR, rezonatori, s. m. Aparat sau sistem fizic care poate oscila c├ónd se g─âse╚Öte ├«ntr-un c├ómp de for╚Ťe periodice, datorit─â unui izvor de oscila╚Ťii. ÔŚŐ Rezonator acustic = aparat care intr─â ├«n oscila╚Ťie numai c├ónd este lovit de unde sonore de o anumit─â frecven╚Ť─â ╚Öi care este folosit pentru analizarea sunetelor compuse. Rezonator electric = circuit ├«n care apare un curent electric atunci c├ónd se g─âse╚Öte ├«ntr-un c├ómp electromagnetic alternativ. ÔÇô Dup─â fr. r├ęsonateur.
rezonatór s. n., pl. rezonatoáre
rezonatór s. n., pl. rezonatoáre
REZONAT├ôR s.n. 1. Aparat care serve╚Öte la analiza sunetului ╚Öi care poate ├«nt─âri sunetele. ÔÖŽ Dispozitiv care indic─â existen╚Ťa fenomenului de rezonan╚Ť─â. 2. Cavitate ├«n care se formeaz─â sunetele rostite de om. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. r├ęsonateur].
REZONAT├ôR, -O├üRE I. adj. 1. care face s─â sune. ÔÖŽ organ ~ = organ ├«n form─â de pung─â, sub coardele vocale superioare la maimu╚Ťele antropide ╚Öi la animale rumeg─âtoare, care amplific─â sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care ofer─â o imagine amplificat─â a realit─â╚Ťii. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil s─â amplifice oscila╚Ťii prin rezonan╚Ť─â. ÔŚŐ dispozitiv care indic─â existen╚Ťa fenomenului de rezonan╚Ť─â. 2. parte a cavit─â╚Ťii bucale sau nazale care particip─â la emiterea sunetelor. (< fr. r├ęsonateur)
REZONAT├ôR ~o├íre n. 1) Aparat sau dispozitiv care poate produce fenomenul de rezonan╚Ť─â. 2) Cavitate anatomic─â ├«n care se articuleaz─â sunetele vorbirii. /<fr. r├ęsonateur
*resonat├│r n., pl. oare (d. lat. resonare, a r─âsuna, ca ╚Öi rom. r─âsun─âtor; fr. r├ęsonnateur sa┼ş r├ęsona-). Muz. Instrument acustic f─âcut s─â vibreze ├«n acord cu un sunet de o ├«n─âl╚Ťime anumit─â ╚Öi s─â-l ├«nt─âreasc─â: resonatoru lu─ş Helmholtz. ÔÇô Ob. rez- (dup─â fr.).
*rezonat├│r, V. resonator.

Rezonator dex online | sinonim

Rezonator definitie

Intrare: rezonator
rezonator substantiv neutru