Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru rezonan╚Ť─â

REZON├üN╚Ü─é, rezonan╚Ťe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor ├«nc─âperi de a intensifica ╚Öi a prelungi sunetele; r─âsunet. 2. Stare de vibra╚Ťie ├«n care se g─âse╚Öte un corp sau un sistem fizic c├ónd asupra lui se exercit─â o ac╚Ťiune exterioar─â periodic─â, cu o frecven╚Ť─â egal─â ori apropiat─â cu frecven╚Ťa proprie vibra╚Ťiei corpului sau a sistemului. ÔŚŐ Cutie de rezonan╚Ť─â = cavitate al c─ârei volum de aer este capabil s─â oscileze ╚Öi s─â amplifice sunetele. 3. (Med.) Tulburare de g├óndire la schizofrenici, caracterizat─â prin ├«nlocuirea leg─âturilor de fond ale ac╚Ťiunilor prin rela╚Ťii verbale, de obicei f─âcute dup─â asonan╚Ť─â, rim─â sau localizare ├«n timp sau spa╚Ťiu. ÔÇô Din fr. r├ęsonance.
REZON├üN╚Ü─é, rezonan╚Ťe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor ├«nc─âperi de a intensifica ╚Öi a prelungi sunetele; r─âsunet. 2. Stare de vibra╚Ťie ├«n care se g─âse╚Öte un corp sau un sistem fizic c├ónd asupra lui se exercit─â o ac╚Ťiune exterioar─â periodic─â, cu o frecven╚Ť─â egal─â ori apropiat─â cu frecven╚Ťa proprie vibra╚Ťiei corpului sau a sistemului. ÔŚŐ Cutie de rezonan╚Ť─â = cavitate al c─ârei volum de aer este capabil s─â oscileze ╚Öi s─â amplifice sunetele. 3. (Med.) Tulburare de g├óndire la schizofrenici, caracterizat─â prin ├«nlocuirea leg─âturilor de fond ale ac╚Ťiunilor prin rela╚Ťii verbale, de obicei f─âcute dup─â asonan╚Ť─â, rim─â sau localizare ├«n timp sau spa╚Ťiu. ÔÇô Din fr. r├ęsonance.
REZON├üN╚Ü─é, rezonan╚Ťe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri, a unor ├«nc─âperi de a ├«nt─âri ╚Öi prelungi sunetele; r─âsunet. Acesta de la Ateneu, e drept, mai are ├«n favoarea sa ╚Öi rezonan╚Ťa excelent─â a emiciclului. CARAGIALE, N. F. 108. Acel minunat cor de v├«n─âtori... se pierde apoi cu vuiet armonios, prin tainica rezonan╚Ť─â a codrilor de brazi. ODOBESCU, S. III 93. ÔŚŐ Fig. Fiecare sentiment, fiecare stare nou─â sufleteasc─â treze╚Öte un fel de rezonan╚Ťe neb─ânuite ├«n versurile acestui genial copil al durerii [Eminescu]. SADOVEANU, O. VI 466. Fiece am─ânunt, oric├«t de ne├«nsemnat, avea o rezonan╚Ť─â vie pentru ├«ntreaga lui fire. REBREANU, R. I 32. De╚Öi intriga nu e lipsit─â de peripe╚Ťii, de╚Öi analiza e minu╚Ťioas─â ╚Öi subtil─â, aceast─â nuvel─â-roman, prin subiect ╚Öi prin atmosfera de melancolie, are rezonan╚Ťa unui poem. IBR─éILEANU, S. 92. ÔŚŐ Cutie de rezonan╚Ť─â = cutie care produce rezonan╚Ťa unui diapazon sau a unui instrument cu coarde. 2. Stare de vibra╚Ťie ├«n care se g─âse╚Öte un corp sau un sistem fizic c├«nd asupra lui se exercit─â o ac╚Ťiune exterioar─â periodic─â, cu o frecven╚Ť─â egal─â cu frecven╚Ťa proprie vibra╚Ťiei corpului sau sistemului.
rezon├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. rezon├ín╚Ťei; pl. rezon├ín╚Ťe
rezon├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. rezon├ín╚Ťei; pl. rezon├ín╚Ťe
REZONÁNȚĂ s. răsunet, sonoritate, timbru, ton. (~ unui flaut.)
REZONÁNȚĂ s. v. răsunet.
REZON├üN╚Ü─é s.f. 1. Fenomen care se produce c├ónd un corp de dimensiuni mari poate fi f─âcut s─â vibreze sub ac╚Ťiunea unei for╚Ťe aplicate la intervale regulate. ÔÖŽ Proprietate a unor corpuri, a unor ├«nc─âperi etc. de a ├«nt─âri ╚Öi prelungi sunetele. ÔŚŐ Cutie de rezonan╚Ť─â = cutie care produce rezonan╚Ťa unui instrument cu coarde. 2. Cre╚Ötere puternic─â a sec╚Ťiunii eficace a unei reac╚Ťii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonan╚Ťei = concep╚Ťie reprezent├ónd o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabile╚Öte, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, r─âspuns, rezultat. [Cf. lat. resonantia, fr. r├ęsonance, it. risonanza].
REZON├üN╚Ü─é s. f. 1. fenomen care se produce c├ónd un corp de dimensiuni mari poate fi f─âcut s─â vibreze sub ac╚Ťiunea unei for╚Ťe aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau ├«nc─âperi de a ├«nt─âri ╚Öi prelungi sunetele. ÔÖŽ cutie de ~ = cutie care produce rezonan╚Ťa unui instrument cu coarde. 2. cre╚Ötere puternic─â a sec╚Ťiunii eficace a unei reac╚Ťii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit c─âreia structura real─â a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de mi╚Öcare oscilatorie a electronilor de valen╚Ť─â. 4. (fig.) ecou, rezultat, r─âsunet. 5. (lingv.) timbru (II). (< fr. r├ęsonance)
REZON├üN╚Ü─é ~e f. 1) Proprietate a unor obiecte de a intensifica ╚Öi de a prelungi sunetele. Cutie de ~. 2) fiz. Fenomen de apari╚Ťie a oscila╚Ťiilor sub ac╚Ťiunea altor oscila╚Ťii de (aproape) aceea╚Öi frecven╚Ť─â. ~ mecanic─â. 3) fig. Efect produs de un eveniment, fapt etc. asupra cuiva; r─âsunet; ecou. /<fr. r├ęsonnance
rezonan╚Ť─â f. prelungirea duratei sunetului.
*reson├ín╚Ť─â f., pl. e (lat. resonantia. V. asonan╚Ť─â). Muz. Calitatea de a fi r─âsun─âtor: resonan╚Ťa unu─ş metal, une─ş chitare, unu─ş teatru. ÔÇô Ob. rez- (dup─â fr.). V. acustic─â.
*rezon├ín╚Ť─â, V. resonan╚Ť─â.
rezonan╚Ť─â s. v. R─éSUNET.
REZONANȚĂ s. răsunet, sonoritate, timbru, ton. (~ unui flaut.)
coarde de rezonan╚Ť─â v. coarde simpatice.
cutie de rezonan╚Ť─â, corpul principal al instrumentelor cu coarde pe care se fixeaz─â c─âlu╚Öul* ╚Öi coardele. La instr. cu coarde cu claviatur─â* (clavecin*, pian* etc.), coardele sunt fixate ├«n interiorul c. C. intensific─â ╚Öi coloreaz─â sunetele produse de coarde.
rezonan╚Ť─â (< fr. r├ęsonance), (acustic─â) fenomen datorit─â c─âruia undele* sonore propagate de la un emi╚Ť─âtor (vibrator) pot face s─â intre ├«n oscila╚Ťie* un receptor (rezonator), dac─â una din frecven╚Ťele* proprii de vibra╚Ťie ale rezonatorului este egal─â sau foarte apropiat─â de frecven╚Ťa cu care vibreaz─â emi╚Ť─âtorul ╚Öi dac─â energia purtat─â de unda sonor─â este suficient de mare fa╚Ť─â de distan╚Ťa care separ─â corpurile ├«n cauz─â. Experimental, fenomenul poate fi realizat ╚Ťin├ónd ap─âsat─â pedala (1) din dreapta a unui pian ╚Öi emi╚Ť├ónd ├«n apropierea lui un sunet suficient de puternic, de ex. un la vocal. Se constat─â c─â pianul reproduce clar acest sunet, coardele corespunz─âtoare aceluia╚Öi la intr├ónd spontan ├«n vibra╚Ťie, sub excitarea undelor sonore vocale. Datorit─â r., sunetele pot fi amplificate. (Ex.: sunetul unui diapazon (6) ╚Ťinut aproape de gura unei eprubete poate fi sensibil amplificat dac─â, prin ├«ncerc─âri, se realizeaz─â ├«n eprubet─â un volum adecvat de aer, turn├ónd ap─â). ÔÖŽ Cele mai importante instr. muzicale sunt sisteme oscilatorii complexe, cuprinz├ónd ├«n esen╚Ť─â dou─â elemente distincte: un vibrator (coard─â*, ancie*) ╚Öi un rezonator, o cutie de r.* (corpul vl. sau al pianului, tubul cl.), ale c─ârui frecven╚Ťe proprii sunt excitate de vibrator. Vibratorul ├«n sine d─â un sunet slab, deoarece antreneaz─â ├«n mi╚Öcare un volum redus de aer. Cuplat la o cutie de r., sunetul lui este amplificat ├«n dependen╚Ť─â de diver╚Öi factori. Amplificarea trebuie s─â fie neselectiv─â, uniform─â pentru toate sunetele emise de vibrator. ├Än acest scop, este necesar ca forma corpului rezonator s─â fie neregulat─â, nedefinibil─â geometric, astfel ca ├«n el s─â se afle zone de aer cu cele mai variate frecven╚Ťe proprii de vibra╚Ťie, apte s─â ÔÇ×r─âspund─âÔÇŁ fidel vibratorului. Dac─â rezonatorul are o form─â definibil─â geometric (paralelipipedic, sfer─â, cilindru), el este selectiv, amplific├ónd o singur─â frecven╚Ť─â (sau o band─â foarte ├«ngust─â). Pe aceast─â proprietate se bazeaz─â rezonatorii sferici ╚Öi cilindri inventa╚Ťi de Helmholtz cu care acesta a efectuat analiza ╚Öi sinteza sunetelor complexe ╚Öi a dovedit c─â timbrul* unui instr. muzical depinde numai de spectrul* acustic al sunetelor emise (num─ârul, frecven╚Ťa ╚Öi intensitatea relativ─â a armonicelor*). ÔÖŽ ├Än expresii de tipul ÔÇ×r. superioar─âÔÇŁ sau ÔÇ×r. natural─â a corpurilor sonoreÔÇŁ, preluate necritic din unele lucr─âri fr., termenul r. este utilizat cu ├«n╚Ťelesul de ÔÇ×producerea sunetelor armonice*ÔÇŁ. Aceast─â extindere semantic─â nu este justificat─â, poate crea confuzii ╚Öi trebuie evitat─â.
REZON├üN╚Ü─é (< fr. {i}) s. f. 1. Fenomenul de oscila╚Ťie a unui sistem fizic datorit─â energiei primite din exterior de la un alt sistem, cu care se afl─â ├«n leg─âtur─â direct─â sau mijlocit─â prin intermediul undelor ╚Öi care oscileaz─â cu o frecven╚Ť─â egal─â sau apropiat─â de una dintre frecven╚Ťele cu care este capabil s─â oscileze primul sistem; cu c├ót frecven╚Ťa celui de-al doilea sistem este mai apropiat─â de frecven╚Ťa primului sistem, cu at├ót amplitudinea oscila╚Ťiilor acestui sistem este mai mare. R. este folosit─â la instrumentele muzicale (pentru amplificarea ╚Öi timbrarea sunetelor), ├«n radiofonie (pentru acordarea radioreceptoarelor pe frecven╚Ťa postului emi╚Ť─âtor), ├«n cercet─ârile privind fizica corpului solid (ex. r. ciclotronic─â, r. paramagnetic─â) etc.; ea apare ╚Öi ├«n ├«mprejur─âri nedorite (ex. trepida╚Ťiile). ÔŚŐ Cutie de r. = cavitate al c─ârei volum de aer este capabil s─â oscileze ╚Öi s─â amplifice sunetele. ÔÖŽ Cre╚Ötere puternic─â, ├«n anumite condi╚Ťii, a sec╚Ťiunii eficace a unor reac╚Ťii nucleare; prin analogii matematice, aceast─â r. poate fi interpretat─â ca fiind o particul─â elementar─â cu via╚Ť─â foarte scurt─â. 2. (CHIM.) Teorie conform c─âreia starea electronic─â real─â a moleculei rezult─â prin suprapunerea diferitelor st─âri electronice probabile ale moleculei respective (structuri limit─â). Func╚Ťia de und─â global─â a moleculei se ob╚Ťine prin combinarea liniar─â a func╚Ťiilor de und─â ale structurilor limit─â. ÔŚŐ R. magnetic─â nuclear─â (RMN) = modificarea orient─ârii anumitor nuclee atomice plasate ├«n c├ómp magnetic static, atunci c├ónd sunt supuse ac╚Ťiunii unui alt doilea c├ómp electromagnetic oscilator. Principalele aplica╚Ťii practice sunt spectroscopia RMN, folosit─â pentru efectuarea de analize chimice ╚Öi biochimice de mare fine╚Ťe (ex. ├«n controlul calit─â╚Ťii produselor ├«n industria farmaceutic─â) ╚Öi imageria prin RMN, folosit─â ├«n medicin─â pentru ob╚Ťinerea de imagini de foarte bun─â calitate (├«ndeosebi ├«n vederea localiz─ârii tumorilor sau leziunilor de la nivelul sistemului nervos).

Rezonan╚Ť─â dex online | sinonim

Rezonan╚Ť─â definitie

Intrare: rezonan╚Ť─â
rezonan╚Ť─â substantiv feminin