Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru rezonabil

REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil; p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.
REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil; p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.
REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. (Franțuzism) 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic exagerat. Atitudine rezonabilă. 2. (Despre prețuri) Corespunzător cu valoarea lucrului cumpărat; potrivit, acceptabil. Poate să fie un om de înțelegere, să ofere un preț rezonabil. C. PETRESCU, R. DR. 211.
rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. rezonábilă, pl. rezonábile
rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. sg. rezonábilă, pl. rezonábile
REZONÁBIL adj. 1. v. echilibrat. 2. v. judicios. 3. v. convenabil.
Rezonabil ≠ absurd
REZONÁBIL, -Ă adj. 1. Care are o judecată, o comportare rațională; cuminte, cu judecată. 2. (Despre acțiuni, fapte) Fără exagerări, cumpătat. ♦ (Despre prețuri) Potrivit, accesibil. [Cf. fr. raisonnable].
REZONÁBIL, -Ă adj. 1. care are o judecată, o comportare rațională; cu judecată. 2. (despre acțiuni, fapte) fără exagerări, cumpătat. ◊ (despre prețuri) acceptabil. (< fr. raisonnable)
REZONÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care poate rezona (bine); cu judecată; chibzuit. 2) (despre acțiuni, fapte etc.) Care corespunde rațiunii; care nu iese din comun. 3) (despre prețuri) Care corespunde valorii mărfii; care poate fi acceptat. /<fr. raisonnable
rezonabil a. raționabil.
*raționábil, -ă adj. (lat. rationabilis, fr. raisonnable). Rațional, dotat cu rațiune: omu e un animal raționabil. Conform rațiuniĭ, admisibil, convenabil: pretențiune raționabilă, preț raționabil. Adv. În mod rațional. – Uniĭ zic rezonabil, după fr. Cel maĭ bine e a zice rațional, care e maĭ propriŭ de cît raționabil.
*rezonábil, -ă adj. (fr. raisonnable. V. raționabil). Barb. Raționabil.
REZONABIL adj. 1. cuminte, cumpănit, echilibrat, rațional, (înv.) rezonat. (Om ~.) 2. bun, chibzuit, folositor, gîndit, înțelept, judicios, rațional, socotit, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.) 3. acceptabil, accesibil, convenabil, moderat, potrivit, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Prețuri ~.)

Rezonabil dex online | sinonim

Rezonabil definitie

Intrare: rezonabil
rezonabil adjectiv