Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru rezon

REZ├ôN, rezoane, s. n. (├Änv.) 1. ├Ändrept─â╚Ťire, justificare, cauz─â, motiv, temei. 2. Ra╚Ťiune, judecat─â dreapt─â. ÔŚŐ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a ├«nv─â╚Ťa minte (pe cineva), a pune la respect; a constr├ónge s─â judece mai bine, s─â se poarte cum trebuie. ÔÖŽ (Cu valoare de interjec╚Ťie) Ai dreptate! just! da! desigur! ÔÇô Din fr. raison.
REZ├ôN, rezoane, s. n. (├Änv.) 1. ├Ändrept─â╚Ťire, justificare, cauz─â, motiv, temei. 2. Ra╚Ťiune, judecat─â dreapt─â. ÔŚŐ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a ├«nv─â╚Ťa minte (pe cineva), a pune la respect; a constr├ónge s─â judece mai bine, s─â se poarte cum trebuie. ÔÖŽ (Cu valoare de interjec╚Ťie) Ai dreptate! just! da! desigur! ÔÇô Din fr. raison.
REZ├ôN, rezoane, s. n. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit, ast─âzi numai glume╚Ť) 1. ├Ändrept─â╚Ťire, justificare, motiv, temei. Nu s-a g├«ndit Toader de loc s─â arunce m─ânu╚Öa lui Gavril─â ╚Üon╚Ťoroi, pentru simplul rezon c─â Toader, mai ├«nt├«i, n-are m─ânu╚Öi. HOGA╚ś, DR. II 190. Nu-i aceea; este un alt rezon... Eu s├«nt strein, f─âr─â h├«rtii. NEGRUZZI, S. III 234. C─âci acesta mai cu seam─â fu rezonul cel mai mare. ALEXANDRESCU, M. 170. 2. Ra╚Ťiune, judecat─â dreapt─â. De s─â caut─â rezonul ╚Öi dreptatea de se ╚Ťine. PANN, P. V. II 23. ÔŚŐ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a ├«nv─â╚Ťa minte (pe cineva), a pune la respect; a constr├ónge s─â judece mai bine, s─â se poarte cum trebuie. ├Äncepe s─â devin─â primejdios ╚Öi trebuie╚Öte pus la rezon. C. PETRESCU, R. DR. 221. ÔÖŽ (Eliptic, sub├«n╚Ťeleg├«ndu-se verbul ┬źa avea┬╗) Ai dreptate, just! Eu am ambi╚Ť, domnule, c├«nd e vorba la o adic─â de onoarea mea de familist. (Ipingescu:) Rezon! CARAGIALE, O. I 44.
rezón (înv.) s. n., pl. rezoáne
rezón s. n., pl. rezoáne
REZ├ôN s. v. argument, cauz─â, considerent, dreptate, ├«ndrept─â╚Ťire, judecat─â, juste╚Ťe, justificare, minte, mobil, motiv, motivare, motiva╚Ťie, pricin─â, prilej, ra╚Ťionament, ra╚Ťiune, temei, temeinicie.
REZ├ôN ~o├íne n. Temei justificativ (al unei ac╚Ťiuni sau atitudini); baz─â ra╚Ťional─â. A avea ~. ÔŚŐ A pune pe cineva la ~ a pune pe cineva la respect. /<fr. raison
rezon n. 1. dreptate: rezon! a╚Öa-i! cu drept cuv├ónt! CAR.; 2. motiv: asta nÔÇÖar fi un rezon AL. (= fr. raison).
*rez├│n n., pl. oane (rus. rez├│n, d. fr. raison, d. lat. r├ítio, -├│nis, ra╚Ťiune. Cp. cu sezon). Barb. Ra╚Ťiune, motiv: nu e nic─ş un rezon de a pleca. Dreptate ├«n ce─şa ce sus╚Ťi─ş: a─ş rezon.
rezon s. v. ARGUMENT. CAUZĂ. CONSIDERENT. DREPTATE. ÎNDREPTĂȚIRE. JUDECATĂ. JUSTEȚE. JUSTIFICARE. MINTE. MOBIL. MOTIV. MOTIVARE. MOTIVAȚIE. PRICINĂ. PRIJEL. RAȚIONAMENT. RAȚIUNE. TEMEI. TEMEINICIE.

Rezon dex online | sinonim

Rezon definitie

Intrare: rezon
rezon substantiv neutru