rezolvare definitie

2 intrări

26 definiții pentru rezolvare

REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.
REZOLVÁRE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. – V. rezolva.
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.
REZOLVÁRE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. – V. rezolva.
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. A găsi dezlegarea, soluția unei chestiuni, a dezlega (o problemă); a soluționa. Te-ai făcut luntre și punte și i-ai rezolvat cazul. PAS, Z. I 143. Duțu se miră de simplitatea și siguranța cu care streinul le rezolvă pe toate. C. PETRESCU, A. 296. ♦ A obține valoarea necunoscutei dintr-o ecuație. ♦ (Cu privire la contradicții) A lichida, a pune capăt. Crezi tu că tocmai cele cîteva biete sute de pogoane ale mele au să rezolve problema? REBREANU, R. I 36. ♦ Refl. impers. A se realiza, a se obține. Lichidarea deosebirilor esențiale dintre munca fizică și munca intelectuală se rezolvă prin creșterea nivelului cultural și tehnic al clasei muncitoare.
REZOLVÁRE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a (se) rezolva; soluționare, dezlegare. Rezolvarea problemei țărănești este o sarcină a dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 177.
rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă
rezolváre s. f., g.-d. art. rezolvắrii; pl. rezolvắri
rezolvá vb., ind. prez. 1 rezólv, 3 sg. și pl. rezólvă
rezolváre s. f., g.-d. art. rezolvării; pl. rezolvări
REZOLVÁ vb. 1. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a soluționa. (A ~ enigma.) 2. a clarifica, a soluționa. (A ~ un litigiu.) 3. a aranja, a orândui, (înv.) a chivernisi. (Și-a ~ niște treburi.) 4. a tranșa. (A ~ în favoarea sa disputa.)
REZOLVÁ vb. v. alege, decide, fixa, hotărî, stabili.
REZOLVÁRE s. 1. v. clarificare. 2. (MAT.; concr.) dezlegare, răspuns, rezultat, soluție. (Aveți ~a problemei la pagina...) 3. v. soluționare. 4. v. tranșare.
REZOLVÁ vb. I. tr. A găsi soluția unei probleme; a dezlega (o problemă); a soluționa. ♦ A lichida (o contradicție, un conflict). [P.i. rezólv. / < lat. resolvere, cf. it. risolvere].
REZOLVÁRE s.f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei; soluționare. [< rezolva].
REZOLVÁ vb. tr. 1. a dezlega, a soluționa (o problemă, un exercițiu, o situație). 2. a pune rezoluția (2) pe un act. ◊ a lichida un litigiu, un conflict. 3. (despre instrumente optice) a separa, a distinge instrumente fine ale obiectelor studiate. (< lat. resolvere, germ. resolvieren)
A REZOLVÁ rezólv tranz. (probleme) A examina amănunțit, oferind o soluție; a dezlega; a soluționa. ~ o enigmă. ~ un litigiu. /<lat. rezolvere, germ. resolvieren
rezolvà v. 1. a descompune chimicește elementele unui corp: a rezolva un corp în pulbere; 2. a transforma în: vântul rezolvă norii în ploaie; 3. Med. a scădea treptat și a face să dispară: a rezolva o tumoare; 4. Jur. a anula: a rezolva un contract; 5. fig. a decide: a rezolva o dificultate; 6. a găsi o soluțiune: a rezolva o problemă; 7. a se schimba în: ceața se rezolvă în ploaie.
rezolvare f. 1. reducerea unei substanțe în părțile-i constitutive: rezolvarea ghieții în apă; 2. fig. deciziunea unei dificultăți, deslegarea unei probleme.
*rezólv, a v. tr. (lat. resólvere, -solútum, fr. résoudre, résolvant. V. ab-solv. – Se conjugă ca absolv). Descompun, reduc la saŭ în: Talete din Milet rezolva tot în apă, focu rezolvă lemnu în cenușă. Dezleg, descurc, găsesc soluțiunea: a rezolva o problemă. Hotărăsc ce să se facă cu o cerere: ministru rezolvă hîrtiile, cererile. Jur. Desfac, anulez: a rezolva un act. Med. Fac să dispară încet-încet: a rezolva o tumoare. – Rar și rezolvésc.
*rezolváre f., pl. ărĭ. Rezoluțiune, acțiunea de a saŭ de a se rezolva.
rezolva vb. v. ALEGE. DECIDE. FIXA. HOTĂRÎ. STABILI.
REZOLVA vb. 1. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a soluționa. (A ~ enigma.) 2. a aranja, a orîndui, (înv.) a chivernisi. (Și-a ~ niște treburi.) 3. a tranșa. (A ~ în favoarea sa disputa.)
REZOLVARE s. 1. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme încurcate.) 2. tranșare. (~ conflictului în favoarea sa.)
DISPOZITIV PENTRU REZOLVAREA INCIDENTELOR ÎN PARAȘUTISM cuțit special ascuțit pe ambele părți, având vârful bont sau lamă subțire și ascuțită atașată unui mâner special, ușor de manevrat, destinat tăierii rapide a suspantelor parașutei care a funcționat incorect în caz de imposibilitate de a larga voalura parașutei, pentru a putea deschide în siguranță parașuta de rezervă.
rezolvare, mișcare (1) obligată prin care se realizează aducerea la starea consonantă* a unui interval* sau acord* disonant*. R. intervalelor disonante se face fie prin mișcare la secunda* coborâtoare sau suitoare a unuia din pilonii (baza și vârful) intervalului, celălalt rămânând pe loc, fie prin mers contrar al ambilor piloni. R. intervalelor caracteristice ale tonalității (2) se face obligat astfel: secunda mărită* în cvartă* perfectă, cvarta micșorată* în terță* mică, cvartă mărită în sextă* mică (mare), cvinta* micșorată în terță mare (mică), cvinta mărită în sextă mare, septima* micșorată în cvintă perfectă. R. acordurilor disonante se face în armonia (III, 2), didactică tradițională prin mers treptat de semiton* sau ton*, care poartă sensibila spre tonic*. Excepție constituie r. prin salt* a cambiatei*.

rezolvare dex

Intrare: rezolva
rezolva verb grupa I conjugarea I
Intrare: rezolvare
rezolvare substantiv feminin