Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru rezolutoriu

REZOLUT├ôRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoac─â anularea unui act, care desfiin╚Ťeaz─â. ÔŚŐ Condi╚Ťie rezolutorie = condi╚Ťie a c─ârei ├«mplinire determin─â stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. ÔÇô Din lat. resolutorius, fr. r├ęsolutoire.
REZOLUT├ôRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoac─â anularea unui act, care desfiin╚Ťeaz─â. ÔŚŐ Condi╚Ťie rezolutorie = condi╚Ťie a c─ârei ├«mplinire determin─â stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. ÔÇô Din lat. resolutorius, fr. r├ęsolutoire.
rezolutóriu [riu pron. riu] adj. m., f. rezolutórie (-ri-e); pl. m. și f. rezolutórii
rezolutóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. rezolutórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. resolutórii
REZOLUT├ôRIU, -IE adj. (Jur.) Care produce anularea unui act. [Pron. -riu. / cf. fr. r├ęsolutoire, lat. resolutorius].
REZOLUT├ôRIU, -IE adj. (jur.) care determin─â anularea (unui act). (< fr. r├ęsolutoire, lat. resolutorius)
REZOLUT├ôRIU ~e (~i) jur. Care duce la anularea unui act. Condi╚Ťie ~e. /<lat. resolutorius, fr. r├ęsolutoire
rezolutoriu a. Jur. care face s─â se anuleze: condi╚Ťiune rezolutorie.
*rezolut├│ri┼ş, -ie adj. (lat. resolutorius). Jur. Care face s─â se nimiceasc─â un act: condi╚Ťiune rezolutorie.

Rezolutoriu dex online | sinonim

Rezolutoriu definitie

Intrare: rezolutoriu
rezolutoriu