Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru rezistor

REZIST├ôR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate ╚Öi capacitate neglijabile, dar care, av├ónd rezisten╚Ť─â electric─â, poate fi introdus ├«ntr-un circuit electric ╚Öi care este folosit la aparatele electrice de ├«nc─âlzit, la reostate etc.; rezisten╚Ť─â (II 5). [Pl. ╚Öi: (m.) rezistori] ÔÇô Din fr. r├ęsisteur, engl. resistor.
REZIST├ôR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate ╚Öi capacitate neglijabile, dar care, av├ónd rezisten╚Ťa electric─â, poate fi introdus ├«ntr-un circuit electric ╚Öi care este folosit la aparatele electrice de ├«nc─âlzit, la reostate etc.; rezisten╚Ť─â (II 5). ÔÇô Din fr. resisteur, engl. resistor.
REZIST├ôR, rezistoare, s. n. Aparat care prezint─â rezisten╚Ť─â electric─â ╚Öi poate fi introdus ├«ntr-un circuit electric.
rezistór s. n., pl. rezistoáre
rezistór s. n., pl. rezistoáre
REZIST├ôR s. v. rezisten╚Ť─â.
REZIST├ôR s.n. Aparat care prezint─â rezisten╚Ť─â electric─â ╚Öi care poate fi introdus ├«ntr-un circuit electric. [Pl. -oare, (s.m.) -ri. / cf. fr. r├ęsisteur, engl. resistor].
REZIST├ôR s. n. element de circuit electric cu inductivitate ╚Öi capacitate neglijabile, dar care, av├ónd rezisten╚Ť─â electric─â, poate fi introdus ├«ntr-un circuit electric; rezisten╚Ť─â (I, 4). (< fr. r├ęsisteur, engl. resitor)
REZIST├ôR ~o├íre n. Element de circuit care prezint─â o anumit─â rezisten╚Ť─â electric─â ╚Öi este folosit ├«n construc╚Ťia reostatelor, a aparatelor de ├«nc─âlzire electric─â ╚Öi ├«n electrotehnic─â; rezisten╚Ť─â. /<fr. r├ęsisteu, engl. resistor
REZISTOR s. (FIZ.) rezisten╚Ť─â.

Rezistor dex online | sinonim

Rezistor definitie

Intrare: rezistor (pl. -i)
rezistor pl. -i
Intrare: rezistor (pl. -oare)
rezistor pl. -oare substantiv neutru