rezistor definitie

10 definiții pentru rezistor

REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). [Pl. și: (m.) rezistori] – Din fr. résisteur, engl. resistor.
REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistența electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). – Din fr. resisteur, engl. resistor.
REZISTÓR, rezistoare, s. n. Aparat care prezintă rezistență electrică și poate fi introdus într-un circuit electric.
rezistór s. n., pl. rezistoáre
rezistór s. n., pl. rezistoáre
REZISTÓR s. v. rezistență.
REZISTÓR s.n. Aparat care prezintă rezistență electrică și care poate fi introdus într-un circuit electric. [Pl. -oare, (s.m.) -ri. / cf. fr. résisteur, engl. resistor].
REZISTÓR s. n. element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric; rezistență (I, 4). (< fr. résisteur, engl. resitor)
REZISTÓR ~oáre n. Element de circuit care prezintă o anumită rezistență electrică și este folosit în construcția reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică și în electrotehnică; rezistență. /<fr. résisteu, engl. resistor
REZISTOR s. (FIZ.) rezistență.

rezistor dex

Intrare: rezistor (pl. -i)
rezistor pl. -i
Intrare: rezistor (pl. -oare)
rezistor pl. -oare substantiv neutru