Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru rezistivitate

REZISTIVIT├üTE, rezistivit─â╚Ťi, s. f. (Fiz.) M─ârime caracteristic─â fiec─ârui material, egal─â cu rezisten╚Ťa electric─â a unui cub din materialul respectiv, av├ónd muchia egal─â cu unitatea; rezisten╚Ť─â electric─â specific─â. ÔÇô Din fr. r├ęsistivit├ę.
REZISTIVIT├üTE, rezistivit─â╚Ťi, s. f. (Fiz.) M─ârime caracteristic─â fiec─ârui material, egal─â cu rezisten╚Ťa electric─â a unui cub din materialul respectiv, av├ónd muchia egal─â cu unitatea; rezisten╚Ť─â electric─â specific─â. ÔÇô Din fr. r├ęsistivit├ę.
REZISTIVIT├üTE s. f. Rezisten╚Ťa electric─â a unui conductor de lungime egal─â cu unitatea ╚Öi a c─ârui sec╚Ťiune transversal─â are o arie egal─â cu unitatea de arie.
rezistivit├íte s. f., g.-d. art. rezistivitß║»╚Ťii; pl. rezistivitß║»╚Ťi
rezistivit├íte s. f., g.-d. art. rezistivit─â╚Ťii; pl. rezistivit─â╚Ťi
REZISTIVIT├üTE s. (FIZ.) rezisten╚Ť─â specific─â.
REZISTIVIT├üTE s.f. (Fiz.) Rezisten╚Ť─â electric─â specific─â unei substan╚Ťe. [Cf. fr. r├ęsistivit├ę].
REZISTIVIT├üTE s. f. (fiz.) m─ârime caracteristic─â materialelor, rezisten╚Ťa electric─â a unui cub din materialul respectiv av├ónd latura egal─â cu unitatea. (< fr. r├ęsistivit├ę)

Rezistivitate dex online | sinonim

Rezistivitate definitie

Intrare: rezistivitate
rezistivitate substantiv feminin