Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 559254:
rezistént, -ă s. m. f. (pol.) Patriot care se împotrivește unui regim totalitar ◊ „Deșliu a fost un rezistent adevărat, care a plătit cu două decenii de marginalizare și umilințe un deceniu de privilegii. A încetat de a mai fi, prin opțiune proprie, nomenklaturist cultural.” R.lit. 28/92 p. 15; v. și ◊ „22” 25/92 p. 2 (din fr. résistant, it. resistente; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)
Rezistent dex online | sinonim
Rezistent definitie
