Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru rezistent

REZIST├ëNT, -─é, rezisten╚Ťi, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezist─â; durabil, trainic. ÔÖŽ (Despre materiale) Care nu-╚Öi modific─â u╚Öor propriet─â╚Ťile sub ac╚Ťiunea unui agent fizico-chimic. ÔÖŽ (Despre fiin╚Ťe) Care nu se las─â dobor├ót, care suport─â bine o boal─â, o oboseal─â, o sup─ârare etc.; puternic, tare; d├órz, neclintit. ÔÇô Din fr. r├ęsistant, it. resistente.
REZIST├ëNT, -─é, rezisten╚Ťi, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezist─â; durabil, trainic. ÔÖŽ (Despre materiale) Care nu-╚Öi modific─â u╚Öor propriet─â╚Ťile sub ac╚Ťiunea unui agent fizico-chimic. ÔÖŽ (Despre fiin╚Ťe) Care nu se las─â dobor├ót, care suport─â bine o boal─â, o oboseal─â, o sup─ârare etc.; puternic, tare; d├órz, neclintit. ÔÇô Din fr. r├ęsistant, it. resistente.
REZIST├ëNT, -─é, rezisten╚Ťi, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezist─â; durabil, trainic. Stof─â rezistent─â. ÔÖŽ (Despre corpuri) Care suport─â, f─âr─â modific─âri ├«n masa lui, ac╚Ťiunea altui corp sau a unei for╚Ťe str─âine. Staniul este foarte rezistent la ac╚Ťiunea agen╚Ťilor atmosferici. ÔÖŽ (Despre fiin╚Ťe) Care suport─â bine o boal─â, o oboseal─â etc., care nu se las─â dobor├«t, care se ╚Ťine tare.
rezist├ęnt adj. m., pl. rezist├ęn╚Ťi; f. rezist├ęnt─â, pl. rezist├ęnte
rezist├ęnt adj. m., pl. rezist├ęn╚Ťi; f. sg. rezist├ęnt─â, pl. rezist├ęnte
REZISTÉNT adj. 1. v. tare. 2. v. solid. 3. v. durabil. 4. puternic, tare, (pop.) pilos. (Om ~.) 5. durabil, trainic, viabil. (O operă ~.) 6. durabil, persistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.) 7. v. indestructibil.
Rezistent Ôëá nerezistent, ╚Öubred, irezistent
REZIST├ëNT, -─é adj. Care rezist─â; tare, trainic. ÔÖŽ (Despre fiin╚Ťe) Care nu se las─â dobor├ót, care suport─â u╚Öor (o oboseal─â, o boal─â). ÔÖŽ (Despre microbi) Care s-a obi╚Önuit cu un antibiotic. // s.m. ╚Öi f. Patriot membru al Rezisten╚Ťei, ├«n cel de-al doilea r─âzboi mondial. [Cf. fr. r├ęsistant, it. resistente].
REZIST├ëNT, -─é I. adj. care rezist─â; durabil, trainic. ÔŚŐ care nu se las─â dobor├ót, care suport─â u╚Öor (oboseala, boala). ÔŚŐ (despre microbi) care s-a obi╚Önuit cu un antibiotic. II. s. m. f. patriot, membru al Rezisten╚Ťei. (< fr. r├ęsistant, it. resistente)
REZIST├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) (despre lucruri) Care rezist─â; nesupus la ac╚Ťiuni externe. 2) (despre fiin╚Ťe) Care suport─â (u╚Öor) vicisitudinile vie╚Ťii; ├«n stare s─â treac─â peste orice dificult─â╚Ťi. /<fr. r├ęsistant, it. resistente
rezistent a. care rezist─â.
*rezist├ęnt, -─â adj. (lat. resistens, -├ęntis, fr. r├ęsistant). Care rezist─â, tare: stejaru are lemn rezistent. Fiz. Mediu rezistent, medi┼ş care se opune mi╚Öc─âri─ş corpurilor care-l str─âbat.
REZISTENT adj. 1. dur, solid, tare, tenace, (pop.) ╚Ťeap─ân, v├«rtos. (Un material ~.) 2. puternic, solid, tare, trainic, zdrav─ân. (A ├«nfipt un par ~ ├«n p─âm├«nt.) 3. durabil, solid, trainic, (rar) d─âinuitor, (pop.) purt─âre╚Ť, ╚Ťeap─ân, v├«rtos, (├«nv.) nestr─âmutat, ╚Ťiitor. (Ghete ~; o construc╚Ťie ~.) 4. puternic, tare, (pop.) pilos. (Om ~.) 5. durabil, trainic, viabil. (O oper─â ~.) 6. durabil, persistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)
rezist├ęnt, -─â s. m. f. (pol.) Patriot care se ├«mpotrive╚Öte unui regim totalitar ÔŚŐ ÔÇ×De╚Öliu a fost un rezistent adev─ârat, care a pl─âtit cu dou─â decenii de marginalizare ╚Öi umilin╚Ťe un deceniu de privilegii. A ├«ncetat de a mai fi, prin op╚Ťiune proprie, nomenklaturist cultural.ÔÇŁ R.lit. 28/92 p. 15; v. ╚Öi ÔŚŐ ÔÇ×22ÔÇŁ 25/92 p. 2 (din fr. r├ęsistant, it. resistente; DN, DEX, DN3 ÔÇô alte sensuri)

Rezistent dex online | sinonim

Rezistent definitie

Intrare: rezistent
rezistent adjectiv