Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru rezisten╚Ť─â

REZIST├ëN╚Ü─é, rezisten╚Ťe, s. f. I. Faptul de a rezista; ├«mpotrivire, opozi╚Ťie, ap─ârare ├«mpotriva unui atac. ÔÖŽ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului ╚Öi men╚Ťinerea pozi╚Ťiilor proprii. ÔÖŽ Mi╚Öcare popular─â antifascist─â de eliberare, desf─â╚Öurat─â ├«n timpul celui de-al Doilea R─âzboi Mondial ├«n ╚Ť─ârile ocupate de trupele germane, italiene ╚Öi japoneze, precum ╚Öi ├«n state cu regim fascist. II. 1. Calitatea de a fi rezistent. 2. Putere de a ├«nfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boal─â contagioas─â. 3. Proprietate a unui corp de a suporta, f─âr─â modific─âri ├«n masa lui, ac╚Ťiunea altui corp sau a unei for╚Ťe str─âine. ÔŚŐ Rezisten╚Ťa materialelor = ramur─â a mecanicii care se ocup─â cu studiul comport─ârii corpurilor deformabile, c├ónd se exercit─â asupra lor for╚Ťe din afar─â, ╚Öi cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie s─â le aib─â ca s─â nu-╚Öi modifice forma. ÔÖŽ For╚Ťa de opunere a unui mediu la realizarea unei ac╚Ťiuni. 4. For╚Ť─â pe care un conductor electric o opune trecerii curentului ╚Öi care depinde de materialul din care este f─âcut conductorul, de grosimea ╚Öi de lungimea lui. 5. (Tehn.) Rezistor. ÔÇô Din fr. r├ęsistance, it. resistenza.
REZIST├ëN╚Ü─é, rezisten╚Ťe, s. f. I. Faptul de a rezista; ├«mpotrivire, opozi╚Ťie, ap─ârare ├«mpotriva unui atac. ÔÖŽ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului ╚Öi men╚Ťinerea pozi╚Ťiilor proprii. ÔÖŽ Mi╚Öcare popular─â antifascist─â de eliberare, desf─â╚Öurat─â ├«n timpul celui de-al doilea r─âzboi mondial ├«n ╚Ť─ârile ocupate de fasci╚Öti. II. 1. Calitatea de a fi rezistent. 2. Putere de a ├«nfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boal─â contagioas─â. 3. Proprietate a unui corp de a suporta, f─âr─â modific─âri ├«n masa lui, ac╚Ťiunea altui corp sau a unei for╚Ťe str─âine. ÔŚŐ Rezisten╚Ťa materialelor = ramur─â a mecanicii care se ocup─â cu studiul comport─ârii corpurilor deformabile, c├ónd se exercit─â asupra lor for╚Ťe din afar─â, ╚Öi cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie s─â le aib─â ca s─â nu-╚Öi modifice forma. ÔÖŽ For╚Ťa de opunere a unui mediu la realizarea unei ac╚Ťiuni. 4. For╚Ť─â pe care un conductor electric o opune trecerii curentului ╚Öi care depinde de materialul din care este f─âcut conductorul, de grosimea ╚Öi de lungimea lui. 5. (Tehn.) Rezistor. ÔÇô Din fr. r├ęsistance, it. resistenza.
REZIST├ëN╚Ü─é, rezisten╚Ťe, s. f. I. Ac╚Ťiunea de a rezista; ├«mpotrivire, opozi╚Ťie, ap─ârare ├«mpotriva unui atac. A opune rezisten╚Ť─â. Ôľş Orice rezisten╚Ť─â va fi imediat reprimat─â cu for╚Ťa armat─â. REBREANU, R. II 228. I-am sili [pe ╚Ť─ârani]... la o grozav─â rezisten╚Ť─â ├«nl─âuntrul ╚Ť─ârii. KOG─éLNICEANU, S. A. 183. ÔÖŽ Mi╚Öcare de patrio╚Ťi care, ├«n ╚Ť─ârile ocupate de fasci╚Öti ├«ntre anii 1940 ╚Öi 1944, s-au opus cotropitorilor ╚Öi politicii de colaborare cu ace╚Ötia. Rezisten╚Ťa francez─â. II. Calitatea de a fi rezistent. 1. Putere de a ├«nfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc. ÔŚŐ Loc. adj. De rezisten╚Ť─â = care te ajut─â s─â rezi╚Öti (la foame, la lipsuri etc.). ├Ä╚Ťi f─âceam rost de c├«teva mii de lei ca s─â ai un fond de rezisten╚Ť─â. C. PETRESCU, C. V. 134. 2. Proprietatea unui corp de a suporta, f─âr─â modific─âri ├«n masa lui, ac╚Ťiunea altui corp sau a unei for╚Ťe str─âine. Rezisten╚Ťa fierului. Ôľş Cu toat─â sensibilitatea foarte mare a celulei nervoase fa╚Ť─â de substan╚Ťele toxice, ea prezint─â o mare rezisten╚Ť─â. MARINESCU, P. A. 57. ÔŚŐ Rezisten╚Ťa materialelor = studiul comport─ârii corpurilor deformabile c├«nd se exercit─â asupra lor for╚Ťe din afar─â ╚Öi al dimension─ârii acestora ca s─â nu-╚Öi modifice forma. ÔÖŽ For╚Ťa de opunere a unui mediu la realizarea unei ac╚Ťiuni. Rezisten╚Ťa apei la ├«naintarea unei cor─âbii. Rezisten╚Ť─â de frecare. 2. For╚Ť─â pe care un conductor o opune trecerii curentului electric ╚Öi care depinde de materialul din care e f─âcut conductorul, de grosimea ╚Öi de lungimea lui. 4. Rezistor.
rezist├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. rezist├ęn╚Ťei; pl. rezist├ęn╚Ťe
rezist├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. rezist├ęn╚Ťei; pl. rezist├ęn╚Ťe
REZIST├ëN╚Ü─é s. 1. v. ├«mpotrivire. 2. v. durabilitate. 3. v. t─ârie. 4. (FIZ.) rezisten╚Ť─â specific─â v. rezistivitate. 5. (FIZ.) rezistor. (~ electric─â.) 6. v. viabilitate.
Rezisten╚Ť─â Ôëá irezisten╚Ť─â, nerezisten╚Ť─â
REZIST├ëN╚Ü─é s.f. I. 1. Calitatea unui corp de a rezista la ac╚Ťiunea unui alt corp (care tinde s─â-l rup─â). ÔÖŽ For╚Ťa de opunere a unui mediu la realizarea unei ac╚Ťiuni. ÔÖŽ Obi╚Önuin╚Ť─â a microbilor cu medicamentul administrat pentru combaterea lor, datorit─â abuzului de antibiotice. 2. For╚Ť─â opus─â de un conductor la trecerea curentului electric prin el. ÔÖŽ (Concr.) Rezistor. 3. Putere de a rezista la o boal─â, la o oboseal─â etc. II. (Fig.) ├Ämpotrivire, opozi╚Ťie. ÔÖŽ Piedic─â, obstacol, greutate. ÔÖŽ Mi╚Öcare a patrio╚Ťilor care, ├«n ╚Ť─ârile ocupate de fasci╚Öti ├«ntre anii 1940 ╚Öi 1945, au luptat ├«mpotriva politicii de colaborare cu ace╚Ötia. [Cf. fr. r├ęsistance, it. resistenza].
REZIST├ëN╚Ü─é s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista for╚Ťelor (solicit─ârilor) exterioare care tind s─â-l deformeze sau s─â-l rup─â. ÔÖŽ ─â materialelor = disciplin─â care studiaz─â st─ârile de tensiune ╚Öi de deforma╚Ťie ale corpurilor solide sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor exterioare. ÔŚŐ for╚Ť─â care se opune efectului unei alte for╚Ťe. 2. obi╚Önuin╚Ť─â a microbilor cu medicamentul administrat, datorit─â abuzului de antibiotice. 3. for╚Ť─â opus─â de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boal─â, la oboseal─â etc. II. ├«mpotrivire, opozi╚Ťie; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ÔŚŐ piedic─â, obstacol, greutate. ÔŚŐ mi╚Öcare a patrio╚Ťilor care, ├«n ╚Ť─ârile ocupate de du╚Ömani au luptat ├«mpotriva cotropitorilor ╚Öi a politicii de colaborare cu ace╚Ötia; form─â de lupt─â ├«mpotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza, fr. r├ęsistance)
REZIST├ëN╚Ü─é ~e f. 1) v. A REZISTA. 2) Caracter rezistent; durabilitate; tr─âinicie. ~a materialelor. 3) For╚Ť─â de opunere; ├«mpotrivire. 4) Element de circuit care prezint─â o anumit─â rezisten╚Ť─â electric─â ╚Öi este folosit ├«n construc╚Ťia reostatelor, a aparatelor de ├«nc─âlzire electric─â ╚Öi ├«n electrotehnic─â; rezistor. [G.-D. rezisten╚Ťei] /<fr. r├ęsistence, it. resistenza
rezisten╚Ť─â f. 1. calitatea unui corp ce rezist─â la ac╚Ťiunea altuia: o stof─â bun─â trebue sÔÇÖaib─â rezisten╚Ť─â; 2. ap─ârare ├«nd─âr─âtnic─â la un atac; 3. opozi╚Ťiune la voin╚Ťa altuia.
*rezist├ęn╚Ť─â f., pl. e (fr. r├ęsistance, cu suf. -en╚Ť─â dup─â lat. V. subsisten╚Ť─â). Calitatea de a rezista: rezisten╚Ťa materii─ş. T─ârie contra osteneli─ş, contra foame─ş: rezisten╚Ťa solda╚Ťilor. ├Änd─âr─âtnicie, opunere, refuz de a te supune: a asculta f─âr─â rezisten╚Ť─â. A opune rezisten╚Ť─â, a rezista. V. opor.
REZISTEN╚Ü─é s. 1. ├«mpotrivire, opozi╚Ťie, opunere, (inv.) ├«mponci╚Öare, ├«mpotriveal─â, potrivire, potrivnicie, pricinuire. (A ├«nt├«mpinat o d├«rz─â ~.) 2. durabilitate, soliditate, t─ârie, tr─âinicie, (├«nv. ╚Öi reg.) statornicie, (├«nv.) nestr─âmutare. (~ unui material.) 3. duritate, soliditate, t─ârie, tenacitate. (~ unui metal.) 4. (FIZ.) rezistor. (~ electric─â.) 5. durabilitate, tr─âinicie, viabilitate. (~ unei opere.)
rezist├ęn╚Ť─â s. f. (pol.) ├Ämpotrivire la un regim totalitar ÔŚŐ ÔÇ×Elisabeta Rizea [este o] figur─â de lumin─â a rezisten╚Ťei rom├óne╚Öti.ÔÇŁ R.lit. 29/93 p. 9 (din it. resistenza; cf. fr. r├ęsistence; DN, DEX, DN3 ÔÇô alte sensuri)
REZISTEN╚Ü─é LA ├ÄNAINTARE, for╚Ť─â care ac╚Ťioneaz─â asupra unui corp aflat ├«n mi╚Öcare relativ─â fa╚Ť─â de aerul atmosferic, ├«n sens opus deplas─ârii, propor╚Ťional─â cu densitatea aerului, cu p─âtratul vitezei relative a corpului, cu suprafa╚Ťa caracteristic─â de referin╚Ť─â a acestuia ╚Öi cu coeficientul de rezisten╚Ť─â la ├«naintare (care depinde de forma corpului ╚Öi orientarea sa fa╚Ť─â de direc╚Ťia de zbor ale aeronavelor pe m─âsur─â ce viteza lor cre╚Öte. Rezisten╚Ťa aerodinamic─â contribuie la reducerea vitezei de cobor├óre ├«n vederea ateriz─ârii unei aeronave sau a unei p─âr╚Ťi recuperate a acesteia.
FEDERA╚ÜIA INTERNA╚ÜIONAL─é A MI╚śC─éRILOR DE REZISTEN╚Ü─é (Federa╚Ťia Interna╚Ťional─â a Rezisten╚Ťilor), organiza╚Ťie interna╚Ťional─â neguvernamental─â, cu sediul la Viena, creat─â ├«n 1951, unind organiza╚Ťii ale fo╚Ötilor lupt─âtori din mi╚Öcarea de rezisten╚Ť─â ├«mpotriva nazismului.
REZISTEN╚ÜA, denumire a mi╚Öc─ârii populare antifasciste de eliberare, desf─â╚Öurat─â ├«n timpul celui de-al Doilea R─âzboi Mondial (1939-1945) ├«n ╚Ť─ârile ocupate de trupele germane, italiene ╚Öi japoneze, precum ╚Öi ├«n state cu regim fascist. R. s-a manifestat, ├«n func╚Ťie de condi╚Ťiile concrete din fiecare ╚Ťar─â, prin greve ╚Öi sabotaje, ne├«ndeplinirea ordinelor ocupan╚Ťilor, difuzarea presei ilegale ╚Öi propagand─â antifascist─â, ajung├ónd p├ón─â la lupta de partizani, la constituirea ├«n armate populare ╚Öi la insurec╚Ťia armat─â. Dup─â r─âzboi, participan╚Ťii la R. s-au unit ├«n Federa╚Ťia Interna╚Ťional─â a Lupt─âtorilor din Rezisten╚Ť─â, a victimelor ╚Öi a de╚Ťinu╚Ťilor fascismului (FIR).

Rezisten╚Ť─â dex online | sinonim

Rezisten╚Ť─â definitie

Intrare: rezisten╚Ť─â
rezisten╚Ť─â substantiv feminin