Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru rezistare

REZIST├ü, rez├şst, vb. I. Intranz. A se ├«mpotrivi, a ╚Ťine piept; a opune rezisten╚Ť─â; a nu ceda la ac╚Ťiunea unor for╚Ťe din afar─â; a nu se l─âsa ├«nvins, a se ╚Ťine tare. ÔÇô Din fr. r├ęsister, lat. resistere.
REZIST├ü, rez├şst, vb. I. Intranz. A se ├«mpotrivi, a ╚Ťine piept; a opune rezisten╚Ť─â; a nu ceda la ac╚Ťiunea unor for╚Ťe din afar─â; a nu se l─âsa ├«nvins, a se ╚Ťine tare. ÔÇô Din fr. r├ęsister, lat. resistere.
REZIST├ü, rez├şst, vb. I. Intranz. A ╚Ťine piept, a se opune, a se ├«mpotrivi; a nu ceda, a nu se l─âsa ├«nvins de... El rezist─â pu╚Ťin, cum ar rezista un bolnav c─âruia ├«i deplasezi o m├«n─â scr├«ntit─â. SEBASTIAN, T. 90. Te mirai c─â mai rezist─â torentelor de ploaie. EMINESCU, N. 34. Rom├«nii, du╚Öi de ╚śtefan, ├«n lag─âr se izbesc! Nimic nu le rezist─â, nici tunuri, nici desime. ALECSANDRI, P. III 231. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗) A rezista bine la boal─â, la oboseal─â. ÔÖŽ A face fa╚Ť─â, a se ╚Ťine tare. Unsprezece luni pe an s├«nt ╚Öi eu un om gr─âbit, un om crispat, un om care alearg─â, care discut─â, care rezist─â, dar dup─â unsprezece luni m─â duc undeva departe de ora╚Ö. SEBASTIAN, T. 64.
rezist├í (a ~) vb., ind. prez. 3 rez├şst─â
rezist├í vb., ind. prez. 1 sg. rez├şst, 3 sg. ╚Öi pl. rez├şst─â
REZIST├ü vb. 1. a se ├«mpotrivi, (├«nv.) a (se) nevoi. (Au ~ p├ón─â la ultimul om.) 2. a se ╚Ťine. (A ~ bine p├ón─â la sf├ór╚Öitul cursei.) 3. a dura, a se p─âstra, a ╚Ťine. (O ├«nc─âl╚Ť─âminte care ~ mult.) 4. a (o) duce, a ╚Ťine. (O hain─â care ~ la t─âv─âleal─â.)
REZIST├ü vb. I. intr. A nu ceda loviturii unui alt corp. ÔÖŽ (Fig.) A se ├«mpotrivi, a nu ceda, a nu se l─âsa ├«nvins. ÔÖŽ (Despre idei, afirma╚Ťii etc.) A se men╚Ťine, a se sus╚Ťine prin temeinicie. [P.i. rez├şst. / < fr. r├ęsister, it., lat. resistere ÔÇô a se ╚Ťine tare].
REZIST├ü vb. intr. 1. (despre obiecte, corpuri) a nu ceda loviturii unui alt corp. 2. (despre oameni) a se ├«mpotrivi, a nu ceda. ÔŚŐ (despre idei, afirma╚Ťii etc.) a se men╚Ťine, a se sus╚Ťine prin temeinicie. (< fr. r├ęsister, lat. resistere)
A REZIST├ü rez├şst intranz. 1) (despre persoane) A manifesta t─ârie; a nu se l─âsa ├«nvins. ~ ├«n lupt─â. 2) (despre materiale) A nu se modifica sub ac╚Ťiunea factorilor externi. /<fr. r├ęsister, lat. resistere
rezist├á v. 1. a nu ceda la izbirea cu un alt corp: aceast─â piatr─â rezist─â daltei; 2. a opune for╚Ť─â la for╚Ť─â; 3. fig. a suporta: el rezist─â necazurilor.
*rez├şst, a -├í v. intr. (fr. r├ęsister, d. lat. resistere. V. a-sist). Nu cedez, m─â opun: feru rece rezist─â c─şocanulu─ş. M─â opun, ╚Ťin pept, m─â ap─âr: a rezista du╚Ömanulu─ş. Fig. M─â ╚Ťin bine, m─â ╚Ťin tare: a rezista ispite─ş, osteneli─ş, dureri─ş.
REZISTA vb. 1. a se ├«mpotrivi, (├«nv.) a (se) nevoi. (A ~ p├«n─â la ultimul om.) 2. a se ╚Ťine. (A ~ bine p├«n─â la sf├«r╚Öitul cursei.) 3. a dura, a se p─âstra, a ╚Ťine. (O ├«nc─âl╚Ť─âminte care ~ mult.) 4. a (o) duce, a ╚Ťine. (O hain─â care ~ la t─âv─âleal─â.)

Rezistare dex online | sinonim

Rezistare definitie

Intrare: rezista
rezista verb grupa I conjugarea I
Intrare: rezistare
rezistare infinitiv lung